Poezie
îmi sunt așa inegal uneori
1 min lectură·
Mediu
încât mă văd când pitic urcat pe o lună plină
când cine știe ce uriaș rămas pe pământ
un fel de guliver rătăcit în propria lui poveste
iar din când în când mă lovește o altfel de sete
aș fi îndrăznit să-i zic nebună
dar nu are nimic comun cu pierederea realității
pur și simplu beau dintr-o sete în alta
precum un dromader cu o mie de cocoașe
și nu am niciun deșert de străbătut
nici măcar nu fac parte dintr-o caravană
doar mă supun setei ca într-un botez ciudat
devin din ce în ce mai străveziu
de se vede prin mine ca printr-un cristalin ciudat
universul adus la dimensiunea bosonului
îmi sunt așa greu de înțeles
încât nu vreau să las urme adânci pe inimile voastre
poate doar un abur pur fantomatic
ca o urmă de melc universal
într-o repetare absurdă spre neant
035.280
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Gheorghe Calotescu. “îmi sunt așa inegal uneori.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calotescu-tudor-gheorghe/poezie/14087371/imi-sunt-asa-inegal-uneoriComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
îmi venea să râd nițel de titlu pentru că am simțit asta în creațiile tale, bine, valabil pentru orișicine de altfel, nu e cazul poemului de față care mi-a plăcut...dar n-am prea văzut legătura titlului cu textul...
0
practic poezelele mele nu sunt purtatoare de titlu
titlul e chiar primul vers
nu imi plaace sa denumesc poeziile
e caa si cum v-as obliga la o anume penitenta
multumesc frumos de trecere, domnule Eugen Pohontu
titlul e chiar primul vers
nu imi plaace sa denumesc poeziile
e caa si cum v-as obliga la o anume penitenta
multumesc frumos de trecere, domnule Eugen Pohontu
0
Îți ești “așa de inegal uneori”, încât te “vezi când pitic”, cu formele și consistența materiei micșorate, așa cum “luna” e pitică pe lângă planeta noastră, când “cine știe ce uriaș”, ca “un fel de Guliver rătăcit în propria poveste, poate-ți crește ființa poetică care îngurgitează prea multe poezii, și poate-ți scade ființa telurică, înghițită de nisipurile mișcătoare ale vieții dure.
“Bei dintr-o sete în alta”, așa cum un mistic trece dintr-o viață în alta, apelând la supranatural pentru transmigrație, căci “repetarea absurdă” a anomaliilor poate duce “spre neant”.
“Bei dintr-o sete în alta”, așa cum un mistic trece dintr-o viață în alta, apelând la supranatural pentru transmigrație, căci “repetarea absurdă” a anomaliilor poate duce “spre neant”.
0
