Capătul lumii

Să multiplicăm îngerii la infinit, pentru a coloniza universul cu ei, “din nodul dureros” crescut pe corpul vieții ți-a crescut o “aripă” pe “omoplatul stâng”, însă nu e suficient pentru a te dezlipi de pământ și a zbura acolo unde s-au adunat idealurile.
Ai “ajuns la capătul lumii” și nu ai descoperit nimic prodigios, iar dincolo de el se cască puzderie de abisuri și genuni, formând tărâmul neantului.
Am ajuns prea devreme “la capătul” poeziei, ca o cămașă strâmtă îmbrăcată de un om corpolent.

Multumesc pentru comentariu, e mai bland decat as fi scris eu daca ar fi trebuit sa imi critic textul - pentru ca tehnic nu aduc nimic nou si am si un cliseu stilistic despre care nu ai mentionat nimic. dar nu am ce sa fac, e un text plecat din viata mea, cea cu doua aripi pe care nu le-ai sesizat :) inca o data iti multumesc frumos pentru comentariul extrem de personal, intotdeauna citim cu inima si interpretam de cele mai multe ori reflexia noastra. mult success!!