Ochii tineri fac iarba să crească

Să fii tânăr atât de tânăr încât fiecare dimineață să poată fi începutul vieții dar să nu știi care e dimineața aceea atât de tânăr încât toate sevele strămoșilor să fie purtate în sîngele tău și să poată naște o lume întreagă dar să nu știi chipul acelei lumi și nici capătul ei, vreodată ochii tineri, cu verdele lor crud, fac iarba să crească din pământul negru al primăverii, subțire precum gândul cel bun în fața icoanei înaltă cât un prunc ce a învățat să meargă și scânteietoare în lumina soarelui ca apa ce înfruntă setea să fii tânăr și să împarți lumea în două apoi fiecare jumătate în alte două lumi și iar și iar până când aproape că nu mai vezi cu ochii fragmentele atât de mici din lumea inițială secționată și catalogată atât de precis prea târziu afli că toate fragmentele se reunesc în același întreg pe care nu îl pot părăsi niciodată