Singurul adevăr al dimineților noastre

hotelul de la marginea orașului și-a deschis ușile când ne-am apropiat ca o inimă mare deschisă pentru o intervenție dureroasă pentru două trupuri va trebui să bată pentru noi doi va trebui să bată mereu și cât dor va trebui să poarte prin noi și cât ne vom preface că putem respira unul fără altul și cât sânge vom pierde pentru inima noastră cu mirare ne vor privi și vor încerca să-l oprească numindu-l hemoragie trandafirii înfloriți pentru noaptea noastră ne străbat trupurile și acum macii câmpului surâd transparent tot roșul lor ți-a arătat drumul și temătorul lor sărut mi-a urmărit gleznele până la tine în dimineața asta atât de calmă în lumea asta cu miros de asfalt în care nici nu putem respira singurul adevăr este inima aceasta care bate pentru noi cu disperare