selection

“Uneori confecționezi stări” și le arunci pe cele afectate de deprimare și surmenare la tomberon, “ai rămas într-un punct” care se amplifică pentru a cuprinde în el “zile, cuvinte, vise”, umbre, iar mișcarea lui continuă trasează un grafic existențial care înregistrează destinele.
Dacă “dincolo de punct începe adevărul”, înseamnă că în punctul dilatat lipsește adevărul, și în lipsa lui se încuibă minciuna și falsitatea.
Ultimul vers produce ironie.

.... și nu reușești să treci dincolo de el. în punct e urma, amintirea. dincolo de el este mersul înainte, adevărul, realul. în punct nu e minciună și nici falsitate. doar trecutul și neputința de a te despărți de el. este adevărul pe care dorim să-l uităm. desigur, un alt adevăr pe care, chiar dacă am reuși să depășim punctul, tot l-am lua cu noi. doar dacă am fi doi într-unul, doar dacă am deveni demenți la modul patologic, am putea trăi nestingheriți.
Mulțumesc frumos! Cât despre ultimul vers... da, un fel de ironie a sorții.

Îmi place, trecut și viitor delimitate imaginar de prezentul trăit conștient și dezvoltat într-un punct, al adevărului, o pre-simțire a stării de grație adeverită în cuvinte.

... în punctul acela, poate chiar întreaga viață. Este atât de mare și de puternic... un punct!
Mersi, Ana!