Poezie
La fleur du sans
1 min lectură·
Mediu
Sub semn de întrebare pus de soartă
alerg prin ale poeziei zodii
vorbesc cu mine în oglindă-n dodii
iar stelele deasupra mea se ceartă.
Iar noaptea asta vrerii mele nod i-i
când Dumnezeu de greu trecut mă iartă
căci fără straie-mi bate iar în poartă
împărățind, tu dai regat pe rodii.
Ci toată smoala iadului n-ajunge
fierbinte, să despoaie-n tine anii
când foaie albă litera îmi unge.
Te voi plăti cu sine, nu în bani
cerneala morții să ne tot alunge
sub cerul, strâns la gură, de tirani.
012.135
0
Uneori viața este scrisă cu “cerneala morții”, care devine evanescentă dacă se pune în ea veșnicia timpului, iar “cerul” se împuținează prin acțiunea coercițiilor de orice fel.