radun gabor

Stau în centrul pătratului meu și-mi despoi pereții de pantomimice amintiri derulate prin clișeul retinian explozii de culori absorbite de textura pânzei face ca lumina să se descompună

Îmi voi asana trupul purificându-l de secreția timpului și-l voi ascunde în pânza freatică din inima pământului îți va lua o viață de om să sapi ca să poți degusta doar o picatură de apă

O să-mi fac cuib în tine doar așa voi scăpa de chemările tale prin nopțile de nesomn arse voi respira prin ai tăi plămâni metamorfoză sângele-mi dezlănțuit în artere contaminat cu

Sunt un pumn de carne aruncat în bătaia vântului de la miazăzi naufragiat prin laguna nopților siderale strânse-n mătasea corsetului lunii ca o inimă răsfățată în lumini și umbre

Mi-ai legat ochii strâns cu o eșarfă roșie de mătase indispensabilă gâtului tău, număr în gând secundele rămase, fața o am lipită de trunchiul mesteacănului ce-mi umezește amprentele

Cel mai greu este atunci când îmi va veni timpul să-mi arunc inima în șotronul desenat pe asfaltul străzii între cele două trotuare cineva străin corpului meu va trebui să-i mențină

Când voi iubi îmi voi pune pe piept un munte de piatră greutatea lui să-mi pondereze o mică parte din bătăile pulsului necontrolat al inimii mele devenită un vulcan în erupție o mișcare se

Totul a devenit un ritual sacru de fiecare dată când vii eu te aștept cu pieptul larg deschis simt că tu nu vei rezista tentației și îmi vei smulge o boabă de strugure din inima mea

Prin orificiile scobite în os privesc pulsul acesta tumultos al lumii intru pe frecvența sunetolor emise contopindu-mă într-o paletă multicoloră de imagini animate aidoma unui program de

Vânez pete de culori prin retina ochilor, mâna-mi dresează penelul focalizându-le pe pânza unui tablou undeva în mine, peste un timp îl voi scoate la licitație, devenit bogat și

Nu-mi striga numele la răscruce de drumuri glasul tău va rătăci prin țărâna cărărilor inima muntelui încătușează surzenia ecoului iar eu mă înec adânc în trupul tău respirând răspunsuri.

Un tren te va smulge din brațele mele încleștate te sărut dar buzele îmi sunt înțepenite în dinții ceasului din stâlpul peronului în zare văd vîntul uscându-ți lacrima

Dragostea e ca un joc de fotbal un meci cu faulturi și mingi ieșite în out blaturi făcute o lovitură de pedeapsă plonjare în dreapta șut în stânga vidul format în barele porții topesc

Lacrima ascunsă în retină nu o poți șterge cu palma ea se stinge-n tunelul din tine ca o pată de culoare absorbită în pînză devii captiv trupului cu un destin stereotip între aceleași iluzii și

Albinele și-au făcut cuib în cutia pieptului meu cuvintele polenizate devin fertile țin portalul buzelor deschis ca matca lor să te cheme să guști din fagurele stupului.

Dacă voi pierde mâna dreaptă sora ei va trebui să învețe să scrie dacă voi pierde un picior fratele lui va suporta tacit și cealaltă povară a corpului cel mai greu este atunci când voi

Îmi va trebui întreaga nemurire ca să mă satur de dragostea ta dar pană atunci mă va roade gândul doar la faptul ca nu cumva să dureze mult mai mult.

Smoala din cer îmi apasă umerii grei ochiul devine pe timp ce trece mai obscur și inert în grota osului fragmente din buzele tale ceruite cad peste pieptul meu fierbinte topindu-se nu pot iubi

Aseară ți-am văzut fața hidoasă pe sticla televizorului pe fruntea ridată îți curgea o transpirație sleioasă făceai tot aceeași reclamă tâmpită lungă de 2 ore pentru a învăța

Aseară s-au duelat cuvinte grele și priviri ucigătoare habar n-am din ce motiv eram ca niște umbre isterice proiectate prin cei patru pereți ai camerei mai știu că am dormit separat m-am

Pasărea care nu poate zbura își poartă aripa-n suflet nădăjduind confient la ziua când va spinteca văzduhul.

De fiecare dată când pleci în mine se naște o nouă despărțire asemeni unui matelot care își salută lacrima uscată-n batista iubitei pe dană dar el este sortit plecărilor în lupta