radun gabor

Păpușarul s-a retras în culise pe un colț de foaie un autograf neterminat au rămas doar sforile împletite printre degete ca niște liane subțiri și lungi coborate până în talpa pământului la

Þi-am trimis un sms ,,vino la mine la ora 13.00’’ o invitație la o cină romantică doar tu și eu pregătesc ceva cu totul special ceva unic în rețetele gastronomice o să-ți gătesc inima

Nu am știut că ferestrele casei tale nu se deschid spre exterior am încercat să-ți aerisesc antecamera la o simplă atingere geamurile lor s-au spart în mii de cioburi care se

O bară de salam rătăcită în vitrina unei mezelării infecte unde măcelarii plantau flori în ghivece de lut idealurile mele mărețe se limitau la trei pâini un kilogram de zahăr unul de ulei din

În fiecare dimineață îmi strig corpul chemându-l din cele 4 puncte cardinale la nord chem mâinile la sud capul la est trupul și la vest picioarele de fiecare dată vestul întârzie se

Prin praful ulițelor îmi caut tălpile desculțe însângerate de tăișul pietrelor am găsit prin miriște drumul spre casă unde mai miroase a liliac într-un colț cuptorul de lut unde mama

Am lovit cerul cu o piatră mâna mea războinică mi-a rămas de atunci udă mai târziu mi-am găsit mama dormind într-o grădină cu crini înfloriți în palma stângă ținea ascunsă piatra

Pe un coridor de spital o nefirească agitație un bolnav își aruncase creierul pe geam lânga mine un tip horcăie dintr-un gât găurit chinuindu-se să-mi spună ceva am înțeles mai mult prin mimica

Am promis că dacă voi fi liber voi renunța la tacâmurile tale de pește oceanic congelat m-am umplut până peste cap și de ciorba ta afumată din adidași păroși am devenit un revoluționar

Stihiile nopții îmi devorează venele din ochi cineva vrea să-mi trezească inconștientul strig la toate punctele cardinale să mă îndrepte spre farul întoarcerii corabia mea plutește în

Iarna asta e mai flămândă decât de obicei a devorat frunzele pământului și le-a transformat într-o secreție albă la desert savurează pomi frapați cu gheață străzile au desfrânat punctele

În toată nebunia asta perfidă sunt sechestrat între două ceasuri ce măsoară desincronizat albul din ochi încăpățînat secundarul de-abia își mai tîrîie umbra prin cadranul învechit și

Prin trupul meu trece un tunel care leagă două emisfere mulțime de trecători îl străbat zilnic de la un capăt la celălalt urmele tale le cunosc din toată nebuneala asta de tropote haotice le

Ca să te văd mi-am smuls ochii developând din ei clipa imortalizată cu chipul tău țin minte odată am vrut să te văd goală exact așa cum mama natură te-a creat într-o măna țineai un măr roșu

În ziua în care am învățat să respir ochii mei inocenți au văzut pentru prima oară lumina în frunzele viilor am fost înfășat strugurii se transformaseră în sânge imediat mama mi-a schimbat