Poezie
Anotimpurile mele...
1 min lectură·
Mediu
În ziua în care am învățat să respir
ochii mei inocenți
au văzut pentru prima oară lumina
în frunzele viilor am fost înfășat
strugurii se transformaseră în sânge
imediat mama mi-a schimbat veșmintele
învelindu-mă în straie albe
m-am trezit într-un clinchet
de clopoței și-n ciripitul
unor mici vietăți
în nuanțe pastelate
pe un fond verde intens
ochii mei deveniseră verzi
apoi am descoperit dogoarea soarelui
atâta căldură
atâta lumină
mama mă dezbrăcase lăsându-mă gol
să ma scald în razele lui
de atunci totul se repetă
cadru după cadru
până intr-o zi
cănd mi-am zărit mama
tremurîndă într-un ungher al casei
i-am privit orbitele ei întrate în os
ce aștepta în liniște
albul din cer...
033028
0

ar suna mai bine \"ochii mei inocenți\" și niște minusuri ar mai fi abundența \"de-urilor\" în fragmentul \"de atâta imensitate de alb/ m-am trezit într-un clinchet/ de clopoței și-n ciripit/ de mici vietăți/ în mii de nuanțe pastelate de culori\". de asemenea ai putea înlocui \"cu\" cu
\"după\" în expresia \"cadru cu cadru\", astfel \"cadru după cadru\" - se păstrează sensul și se evită cacofonia.
în fond e bună ideea și dacă mai lucrezi asupra lui cred că ar putea fi acceptată dar asta depinde numai de tine.