Regăsire

emoționante imagini ș melodice mi se par acele în care mama cocea dorințele sau refugiul sub nucul protector și fîntîna cu toate cîte izvorăsc din ea. au forță. mi-a plăcut și oglindirea copilului în adîncuri, goliciunea ecoului fiindcă el este de fapt în tine și-n toate formele pe care le treci prin suflet. un dor insuportabil de casa părintească/ copilărie/ jocuri... undeva liniște. am și eu multe amintiri legate de nuc, doar la bunici. obs că stăpînești mai bine versul liber (fără rimă). indentificarea direcției este jumătate din drum.

Multumesc,pentru cele spuse si pentru trecere,ma bucur ca ti-a placut.
Cu prietenie Radun
Trebuie sa plec sunt in graba,vezi tu eu mai si muncesc...
Cu stima!

Cateodată citești o poezie care ți se potrivește tare pe simțuri și sensibilități și regreți \"că ai pierdut-o\"sau că nu ai scris-o.la fel melodicitatea ce face ritmul mai plastic merita remarcată.cu amicale concluzii

Multumesc, pentru trecere si semnele lasate.Asa este ai foarte mare dreptate in ce ai spus,te mai astept pe aici si ma bucur ca textul meu ti-a placut.
Cu stima Radun

Frumos spus;
\"Cât de mult căutam drumul spre casă
fără să știu\" și \"Sub nuc îmi căutam copilăria\"
A treia strofă și finalul este aidoma copilăriei mele în care mă regăsesc de fiecare dată.Poezia mi se pare mirifică, din punctul meu de vedere, iar abordarea simplistă, straniu de simplistă îi aduce un plus de frumusețe și farmec.Oare cum s-ar putea numi individul acele care nu si-ar recunoaște copilăria din spatele acestui text?
Câtă finețe și sensibilitate ascunde această poezie!
Felicitări, domnule Radun, pentru text și mulțumiri pentru fărâma din adevărul existenței noastre, a copilului crescut lângă trupul fântânii.

Teodor, comm-ul tau ma lasa fara cuvinte in clipa asta,fiecare dintre noi ne regasim in fantana copilariei
mai mult sau mai putin,nu cred ca ar fi cineva care nu s-ar regasi catusi de putin prin acest text, sunt sigur de asta Teodor,sunt sigur...