Din barba lui tata
Privesc prispa copilăriei mele stam ghemuit pe genunchii lui tata serile erau calde semănau între ele tata avea barba aspră mă înțepa la fiecare plecare și venire o așteptam la căpătâiul
Criza la Corbeanca
Aici e singurul loc unde poți vedea păsările uriașe cu ciocul de fier care vin și pleacă din ceruri trăiesc aici și acest lucru mă preocupă tot timpul criza este tratată superficial țăranii
Aplauze
Nu știu de ce noi oamenii nu apreciem valorile decât după moarte e ciudat când mă gândesc că nimeni nu s-a mai întors din acea dimensiune nici o entitate o pasăre să ne-aducă-n cioc
Aproapele meu
acum după istorie pe stradă fiind mă uit la aproapele care mă calcă pe bombeu cel care mă îmbrâncește peste tot la urcarea în tramvai și metrou și autobuz cel care se bagă în mine, băga-l-aș și
Mă iartă
După-amiază de duminică fierbinte, șoselele s-au topit devenind impracticabile și lipicioase, nu răzbat până la tine, pașii mei nepuntincioși stau prinși ca într-o capcană în bitumul
Vânzătorul de metafore
De astăzi m-am decis nu voi mai scrie stihuri vorbesc la modul cel mai serios am să le bag pe toate într-un sac și-am să le vând în piața Matache sau mai bine la colțul Presei
Femeile și mărțișorul
Femeia mătură curtea femeia dă cu aspiratorul femeia face dragoste femeia repară acoperișul femeia face copii femeia vopsește gardul femeia vine de la munca câmpului femeia calcă femeia
De ce plâng viile?.
De 30 de primăveri același stilist te tunde în stil clasic sau styling hair când își termina capodopera tu erai atât de cochetă atât de răsfățată și jucăușă te priveai în lumina
Până unde ajunge iubirea
Fiul meu m-a întrebat până unde poate să ajungă ,,iubirea’’ surprinzătoare întrebare (mi-am zis) și greu de dat un răspuns plauzibil până la cer sau până la soare sau poate dincolo de
Statuia.
Dimineața m-am trezit statuie din cap până-n tăblia patului eu credeam că statuile se fac doar marilor învățați ai lumii pentru aportul lor adus omenirii fierb la rece ideea și mă tot
Moșul și ghetele mele
Așteptările și speranțele mele de un an s-au evaporat ca un abur în cearcănele de sub pleoape o dimineață tristă ghetele mele din piele neagră nr.43 Manolo Blahnik străluceau până la
Simțuri
În fiecare dimineață cu o mână îmi pipăi trupul ca nu cumva noaptea să-mi fi furat ceva din el lăsându-mă ciuntit zorilor când mă scol simt dureri înseamnă că trăiesc dar mă gândesc
Al treilea război mondial
Nu am știut că ferestrele casei tale nu se deschid spre exterior am încercat să-ți aerisesc antecamera la o simplă atingere geamurile lor s-au spart în mii de cioburi care se
Supraviețuire...
Am promis că dacă voi fi liber voi renunța la tacâmurile tale de pește oceanic congelat m-am umplut până peste cap și de ciorba ta afumată din adidași păroși am devenit un revoluționar
