Criza la Corbeanca

Aici e singurul loc unde poți vedea păsările uriașe cu ciocul de fier care vin și pleacă din ceruri trăiesc aici și acest lucru mă preocupă tot timpul criza este tratată superficial țăranii poartă ochelari de soare Emporio Armani vacile și munca câmpului au dispărut odată cu apăsarea tastei delete grație unor PC-uri de ultimă generație tacticoși își plimbă patrupedele canine legate la gât cu lanțuri de argint privind cu coada ochiului la imașurile supraetajate de B.C.A-uri cloțuri cărămizi și mortar bunicuțele simpatice stau plictisite de viață pe grumazul șanțului cu telefoanele mobilele lipite de tâmple fac schimb de cuvinte cu nepoții plecați prin străinătățuri când le vine dor trag o dușcă dintr-o sticlă cu Romica Puceanu până le cade la rărunchi numai aici liliacul bătut înflorește noaptea iar cireșii oh sărmanii cireși nu se coc niciodată odată m-am supărat atât de tare încât m-am închis o lună în casă când am ieșit eram debusolat oamenii se schimbaseră complet și casele se schimbaseră casele mari le înghițiseră pe cele mici străzile se asfaltaseră incognito trotuarele erau pietruite pe ambele părți la cișmele curgea lapte și miere mașinile nu mai erau nervoase șoferii zâmbeau respectos la trecerea de pietoni aici nopțile sunt magnifice verile sunt răcoroase iernile sunt blănde și curate ca mieii sacrificați în ajunul paștelui uneori când mă scol mă ciupesc de ureche. …Și dacă nu mă doare nimic înseamnă că trăiesc în Corbeanca.