Din barba lui tata

Privesc prispa copilăriei mele stam ghemuit pe genunchii lui tata serile erau calde semănau între ele tata avea barba aspră mă înțepa la fiecare plecare și venire o așteptam la căpătâiul patului noaptea să-mi scuture din ea toți feții-frumoși consânzenele și zmeii cei răi ziua se transforma într-un carusel mă rotea în jurul lui până când pământul casele și pomii ne fugeau de sub picioare iar noi râdeam de râsul nostru duminicile cădea șifonierul pe mine plecam pe drumul mare la târg mă ținea tata de mână ca pe un toiag în care-și sprijină trupul nu mă temeam de nimeni doar de câteva femei care mă scuipau atunci când îmi ridicam privirea din vârful bocancilor ptiu ptiu să nu fie de deochi tata le saluta c-un zâmbet în colțul gurii întorcând din când în cănd capul în spate nu-nțelegeam mare lucru decât vorbele lui vei crește mare fiule vei crește într-o bună zi și tu…