Aproapele meu

acum după istorie pe stradă fiind mă uit la aproapele care mă calcă pe bombeu cel care mă îmbrâncește peste tot la urcarea în tramvai și metrou și autobuz cel care se bagă în mine, băga-l-aș și scoate-l-aș cel care mă scuipă cu semințe și flegmă, mă privește cu ură sau în cel mai bun caz cu indiferență privește prin mine spre alt aproape. aproapele meu iubit, abia așteaptă să-mi moară capra și mă trezește din somn cu muzica preferată a lui! a aproapelui. o! aproapele meu, de ce te depărtezi atât cu fiecare minut, secundă, oră, viață tu ești tot mai încolo, mai insignifiant doar un nume, o umbră, palid, șters nu exiști, nu te văd, dar te aud cum înjuri mai ceva ca birjarii needucați de la ușa cortului te miros din păcate, aproape spălat cum ești tu aproapele meu te simt mai ceva decât sula din coastă pe care tu mi-o tot bagi zi-de-zi, zi-de-noapte oricum nu e sulă e șiș.