Jurnal
Mă iartă
1 min lectură·
Mediu
După-amiază de duminică
fierbinte,
șoselele s-au topit
devenind impracticabile și lipicioase,
nu răzbat până la tine,
pașii mei nepuntincioși stau prinși
ca într-o capcană
în bitumul
transformat acum
într-o limbă lungă de gumă,
cu urme greoaie, adânci și neuniforme.
Nu pot ajunge astăzi la tine,
florile mele s-ar topi în propia sevă,
ar fi ca o moarte subită,
și-ar fi păcat
să nu te bucuri,
să nu le poți mângâia petalele,
să nu le simți parfumul.
Nu pot ajunge astăzi la tine,
dar eu te știu
că ești acolo,
chircită sub o gâlmă de pământ
tapetată cu lacrimi de ceară,
ești atât de mică astăzi, mamă,
subțiată de gânduri,
cu ochii sticloși
întorsi peste timpuri,
îți zăresc panseluțele,
preferatele tale;
vii colorate,
au tulpini de oase
și rădăcini înfipte adânc în tine,
starea empatică
mă face să te știu,
resemnându-mă.
De aceea,
te rog, mă iartă.. că pașii mei
nu au dovedit astăzi,
drumul până la tine.
064.929
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- radun gabor
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 157
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
radun gabor. “Mă iartă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radun-gabor/jurnal/1798596/ma-iartaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SGești atât de mică astăzi, mamă,
subțiată de gânduri,
cu ochii sticloși
întorsi peste timpuri,
îți zăresc panseluțele,
nimeni nu poate trece nepăsător pe linga un asemenea poem, pentru mame scrim foarte rar cu totii, și asta deoarece e foarte greu sa descrii atat de frumos niste sentimente atit de puternice
subțiată de gânduri,
cu ochii sticloși
întorsi peste timpuri,
îți zăresc panseluțele,
nimeni nu poate trece nepăsător pe linga un asemenea poem, pentru mame scrim foarte rar cu totii, și asta deoarece e foarte greu sa descrii atat de frumos niste sentimente atit de puternice
0
LME un text ce te face plat, datorită neputinței. Ai dori să strigi, să urli, acea neputință pe care o dorești mare. Parcă te simți lipit de drumul acela, poate fără întoarcere pentru starea de bine. Nu știu dacă e greșeală sau eu sînt pătruns,la vii colorate. Poate viu. Dar nu insist. E prea tare sentimentul.
0
RGTeo,
intr-adevar, mare adevar graiesti, sentimentele acestea nu se pot comenta, ele salasluiesc in lacasul adanc al sufletului.
mii de multumiri!
Silvia,
ma bucura prezenta ta pe pagina mea, multumesc pentru cuvintele frumoase...
L.I.M,
multumesc pentru com, ai mare dreptate, s-a strecurat din greseala de tst,un ,,i\'\' in loc de ,,u\'\'. emotiile:))
am sa modific...
Va multumesc pentru tot,
cu simpatie,
Radun.
intr-adevar, mare adevar graiesti, sentimentele acestea nu se pot comenta, ele salasluiesc in lacasul adanc al sufletului.
mii de multumiri!
Silvia,
ma bucura prezenta ta pe pagina mea, multumesc pentru cuvintele frumoase...
L.I.M,
multumesc pentru com, ai mare dreptate, s-a strecurat din greseala de tst,un ,,i\'\' in loc de ,,u\'\'. emotiile:))
am sa modific...
Va multumesc pentru tot,
cu simpatie,
Radun.
0
CT
Draga Radun,
putine sunt versurile care m-au miscat vreodata atat de adanc cum au facut-o versurile tale.... Vreau sa subliniez in special puterea de sugestie de care dai dovada in cateva randuri. Citindu-le am simtit mirosul strazii si sunetul pasilor tai. Si am simtit asteptarea fara stare a tataluui meu, a bunicilor, a mentorilor, a prietenilor care nu mai sunt...
Toti am pierdut candva pe cineva, unii mai putin, altii mai mult, dar cu siguranta toti PREA MULT! Am asezat versurile tale in sufletul meu undeva intre \"Repetabila povara\" a lui Paunescu si cantecul \"Mama\" cantat de Tudor Gheorghe.
Iti multumesc!
Claudiu
putine sunt versurile care m-au miscat vreodata atat de adanc cum au facut-o versurile tale.... Vreau sa subliniez in special puterea de sugestie de care dai dovada in cateva randuri. Citindu-le am simtit mirosul strazii si sunetul pasilor tai. Si am simtit asteptarea fara stare a tataluui meu, a bunicilor, a mentorilor, a prietenilor care nu mai sunt...
Toti am pierdut candva pe cineva, unii mai putin, altii mai mult, dar cu siguranta toti PREA MULT! Am asezat versurile tale in sufletul meu undeva intre \"Repetabila povara\" a lui Paunescu si cantecul \"Mama\" cantat de Tudor Gheorghe.
Iti multumesc!
Claudiu
0
RGcomul tău m-a mișcat profund, mă bucur nespus că am reușit cu acest poem să te fac să simți acel miros specific al strazii, sunetele pașilor mei, care tot caută pe cei dragi, pe cei care nu mai sunt, pe cei care-i iubim și-i cinstim în semn de respect pentru tot ce-au făcut pentru noi..
sincer sa fiu, nu există zi de la Dumnezeu, să nu o port pe mama în gând, si acest lucru mă frământa sufletește..
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase,și te mai aștept cu drag.
0
nu se pot comenta astfel de stări
mă simt mic, mic de tot închis
în mine ca o petală de liniște și tac...
\"te rog, mă iartă.. că pașii mei
nu au dovedit astăzi,
drumul până la tine.\"
cu sinceritate și multă prietenie,
teodor dume,