Poezie
Fata morgana
1 min lectură·
Mediu
Am întâlnit dragostea
în autobuzul 449
ea s-a urcat pe ușa din față
eu undeva prin spate
am privit-o prin prisma ochilor
zâmbindu-i strengărește
mă rugam să nu fie fata morgana
ți-am pipăit mâna strânsă pe bara
prinsă-n sufletul echilibrului
dar tu ai râs
au râs și pasagerii
pironiți ca niște
marionete ironice
în scaunele înghețate de iluzii
trecusem demult de stația mea
strig la șofer să oprească
o frână bruscă
și timpul trece pe lângă mine ca un vid
smulgându-mi ceva din trup
când am coborât
partea smulsa din mine se ruga
să nu cobor între stații...
0104639
0

\"când am coborât
partea smulsă din mine
se ruga să nu cobor
între stații...\"
bucuria întâlnirii cu \"fata morgana\" v-a echilibrat sufletul spre iubire și frumos
Cu sinceritate,
teo