Polaroid

un decor citadin cu update la zi,noi valente, noi scenarii si de ce nu noi minciuni, pe care cu placere sa le deconspiram. programul din retina functioneaza perfect,decat dai click si vezi cine se mai ascunde si ce masti colorate mai vinde. frumos poemul,regizori, actori, gata mereu pt o alta piesa de teatru.
mcm

foarte interesanta privirea detasata a celui ce scrie...invadat de asaltul multicolor si sonor al spectacolului lumii..*oarecum* superficiala, *programata*...chiar daca exteriorul pare sa fie actorul principal al textului, poemul imprima pregnant starea observatorului...paradoxal, parca *desprins* de exterior...astfel incat citesti si te intrebi :oare cine priveste?... \"Prin orificiile scobite în os\"...

pare un suspans...Un poem îmbrăcat frumos cu imagini prin care stările circulă instantaneu \"în purpurul retinian\" de fapt \"o lume într-un clișeu polaroid\", cum bine zice autorul. Totul pare vizualizat și programat din exterior, ca într-un \"spectacol în care mult râvnitele/ aplauze întârzie să se audă/de fiecare dată\" Chiar și așteptarea pare un suspans deși este programată...
Plăcut text.
Cu sinceritate,
Teodor Dume,

Îmi cer mii de scuze pentru intarzierea raspunsului, am avut unele defectiuni de net la retea . inca o data mii de scuze!...

Carmen, iti multumesc de trecere si semnul lasat, ma bucur ca ti-a placut textul meu si as dori din inima, sa mai poposesti pe aici. este o adevarata onoare prezenta ta... multumesc!..

Ioana, m-a bucurat comm-ul tau, cat si prezenta ta pe aceasta pagina , iti multumesc de trecere si nu uita, in ,,orificiile din os\'\', poate fi oricine dintre noi..
mc.

Dragul meu Teo, ca de obiocei aceleasi sentimente de multumire, comm-ul tau m-a incantat foarte mult.multumesc!

Va multumesc !
Cu stima,
Radun.