Lumina culorilor

privire aruncată din interior înspre spectrul culorilor amintiri, culorilor lumini, culorilor trăiri. la pragul agoniei, necesitatea liniștii din mîngîiere/săutare. condensarea stării lăuntrice din multitudinea formelor ambientului. dar și prin lumină, firește. nu știu cît efect are \"clișeul retinian\", pentru mine una, nu prea. plus un typo în ultimul vers - \"așteptă\".

singuratatea din patrat cu pereti care se decojesc de amintiri, asta e un semn de reinnoire.aburul cafelei unei dimineti muribunde, esti exact la ora cand dimineta se pregateste de moarte si mai cersete o gura de cafea sa supravietuiasca. frumos.
mcm

Ecaterina,multumesc de trecere si pentru semnul lasat.te mai astept cu drag...
multumesc..


Carmen ,nu stiu cum faci,dar ai surprins intocmai ideile mele.iti multumesc pentru trecere si te mai astept sa treci pe aici.
mcm.
Cu tot respectul,
Radun.

eu mereu cand citesc deliruri din astea ma gandesc la nichita stanescu ori la filosofia kantiana. si cred ca daca nu esti in stare sa asimilezi ceva din chestiile astea doua n-ar trebui sa scrii genul asta de poezie pentru ca efectiv nu iese. cel putin textul de mai sus e o chestie inefabila atat la nivel verbal cat si emotional. ma simt de parca as fi intrat intr-un strip bar iar gagica din fata mea nu-mi provoaca niciun fel de erectie. asa mi se pare textul tau, ratat de-a binelea si fara o idee clara.

Domnule Tosa, va inteleg nemultumirea dvs, nu sunt un scriitor consacrat, nu cu asa ceva ma ocup. poezia este un hoby si o scriu asa cum o simt. daca textul de mai sus este inefabil si nu a reusit sa va produca erectia mult dorita, nu dati vina pe mine.... apropo!.. sunteti sigur de gacica de la bar?.,,sau poate, cine stie, doamne fereste, sa nu fie de la dvs...se intampla des asemenea fenomene.:}}

Cu respect profund,
Radun.