Jurnal
Oamenii seamănă cu stâlpii
1 min lectură·
Mediu
Oamenii seamănă cu stâlpii de pe marginea drumului. Nu luminează decât dacă sunt legați între ei.
0306.400
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Radu Herjeu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 16
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Radu Herjeu. “Oamenii seamănă cu stâlpii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-herjeu/jurnal/140156/oamenii-seamana-cu-stalpiiComentarii (30)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RHCu cei care-l citeau, probabil... Altfel ar fi dat lumină în deșert... Și, oricum, eu nu cred ca lumină era cea \"dată\" de Cioran...
0
SGFireste ca lumina data de Cioran nu era a lui. Tocmai despre asta e vorba: despre sursa.
Stalpii nu lumineaza doar daca sunt legati intre ei, cum spui tu, ci in primul rand daca sunt legati la o Sursa!
Aici e buba: pierdem contactul cu Sursa.
Ce folos ca ne tinem de maini?
la marginea drumului
Stalpii nu lumineaza doar daca sunt legati intre ei, cum spui tu, ci in primul rand daca sunt legati la o Sursa!
Aici e buba: pierdem contactul cu Sursa.
Ce folos ca ne tinem de maini?
la marginea drumului
0
RHDin fericire, eu cred ca fiecare om e si sursa de lumina... Doar ca, de unul singur, nu e niciodata suficient... nimic n-are sens sau rost daca nu ne legam unii de altii...
0
SGcorect
mi-a facut placere dialogul
textul in sine cred ca mai trebuie lucrat
a doua fraza nu are sustinere
(parerea mea)
mi-a facut placere dialogul
textul in sine cred ca mai trebuie lucrat
a doua fraza nu are sustinere
(parerea mea)
0
VTCu cat mai multe minti luminate isi dau mana lumina va invinge intunericul avand o forta mai mare.Oamenii tinandu-se de maini , licurici luptand cu intunericul.Interesanta ideea!
0
CVStâlpii seamănă cu oamenii din cale. Nu vezi decât dacă sunt iluminati.Despre bezna si conexiunea
0
CVScuze, am vrut sa schimb titlul, dar am tastat gresit.
Am vrut sa spun doar atat: \"Stâlpii seamănă cu oamenii din cale. Nu vezi decât dacă sunt iluminati.\"
Am vrut sa spun doar atat: \"Stâlpii seamănă cu oamenii din cale. Nu vezi decât dacă sunt iluminati.\"
0
BAFara comunicare si verbala si nonverbala putem sta insirati o vesnicie la marginea drumului pentru ca nu vom putea darui nimic din bogatiile cu care Dumnezeu ne-a inzestrat:iubire fara limite,inteligenta,cuvantul,caldura sufleteasca.Respect si prietenie,Anne-Marie.Textul este viabil ,mesajul e foarte clar.Tocmai a doua fraza contine miezul,mesajul.
0
ELLegăturile oamenilor sunt și prin lumină, și prin întuneric (în toate sensurile lor), vizibile și invizibile. De unul singur, rareori un om poate lumina, ori poate numai har să aibă sau în alte lumi să fie. Sau poate reușește un timp, legat invizibil de vreun cer, un înger și așa mai departe. Oamenii sunt legați între ei, indiferent că pot lumina sau nu. Oamenii sunt legați între ei de la naștere și de la nașterea nașterilor.
Interesant este că a fi stâlp este mai greu decât a fi om. Stâlpul rămâne pe marginea drumului. :) Radu, aici am scris infim față de legăturile infinit posibile create prin lumină. :)
Ela
Interesant este că a fi stâlp este mai greu decât a fi om. Stâlpul rămâne pe marginea drumului. :) Radu, aici am scris infim față de legăturile infinit posibile create prin lumină. :)
Ela
0
NDUniformizarea înăbușă creativitatea. Lanțul uman poate însă anihila cu ușurință orice noncoformist.
Solidaritatea e eficientă în plan material dar nu poate să lumineze. Cui îi place statutul de stîlp poate visa cel mult la bec niciodată la lumină.
Solidaritatea e eficientă în plan material dar nu poate să lumineze. Cui îi place statutul de stîlp poate visa cel mult la bec niciodată la lumină.
0
RDSalut,
Poate ca ne uitam in alta parte.Poate adevarata functionalitate a omului este aceea de a sustine cu toata fiinta sa Lumina. Si e, intr-adevar, o sarcina colectiva, data speciei si nu individului.
Poate.
Poate ca ne uitam in alta parte.Poate adevarata functionalitate a omului este aceea de a sustine cu toata fiinta sa Lumina. Si e, intr-adevar, o sarcina colectiva, data speciei si nu individului.
Poate.
0
NSDaca ai sti de cand aveam eu o banuiala legata de tine...
dar sa lasam asta..deaorece am venit sa mi spun si eu parerea.
Ce pot zice?Decat ca imi face placere ce am citit aici..si ca ma incanta ca exista pe aici si exercitii de gandire.Omul lumineaza si atunci cand este singur. Si asta ii atrage pe ceilalti.
Mai intai se aprinde o lumanare-in cazul de fata un stalp-si dupa aceea se aprind si restul.
Totul porneste din interior.La fel ca si cu frumusetea.
Frumusetea este in ochii privitorului , nu-i asa?
Ma bucur ca esti aici printre noi.
Si un bine ai venit intarziat.
Mai trec.
Toate cele bune,
dar sa lasam asta..deaorece am venit sa mi spun si eu parerea.
Ce pot zice?Decat ca imi face placere ce am citit aici..si ca ma incanta ca exista pe aici si exercitii de gandire.Omul lumineaza si atunci cand este singur. Si asta ii atrage pe ceilalti.
Mai intai se aprinde o lumanare-in cazul de fata un stalp-si dupa aceea se aprind si restul.
Totul porneste din interior.La fel ca si cu frumusetea.
Frumusetea este in ochii privitorului , nu-i asa?
Ma bucur ca esti aici printre noi.
Si un bine ai venit intarziat.
Mai trec.
Toate cele bune,
0
CPmi-a placut acest \"exercitiu de gandire\", vorba lui nancy, cap coada. mai trec...
0
DBgand frumos, despre solidaritate si spirit,intelepciune, interdependenta, comunicare,
comparatie reusita, cu multiple intelesuri,
stalpii singuri pot lumina, arzand, loviti de trasnet,
acestia nu sunt surse, pe ei ii gasim sub forma de cenusa, dupa furtuna, precum tusul din scrieri postume
comparatie reusita, cu multiple intelesuri,
stalpii singuri pot lumina, arzand, loviti de trasnet,
acestia nu sunt surse, pe ei ii gasim sub forma de cenusa, dupa furtuna, precum tusul din scrieri postume
0
CVMi se pare interesant exercitiul, si chiar e inedita asocierea oamenilor cu stalpii. A doua fraza insa, e o conditionare radicala, dupa parerea mea. Ma leg mai intai de relativitatea luminii, respectiv intunericului...din noi.
Eu as fi formulat altfel: lumina lor, e perceptibila doar cand sunt legati intre ei.
Astfel, ai lasa sa se inteleaga dependenta unuia fata de celalalt, fara a-l exclude definitiv din armonia luminii.
Eu as fi formulat altfel: lumina lor, e perceptibila doar cand sunt legati intre ei.
Astfel, ai lasa sa se inteleaga dependenta unuia fata de celalalt, fara a-l exclude definitiv din armonia luminii.
0
OORadu n-a plasat comparația într-o casă în care oamenii becuri/lustre luminează pereți.
condiționarea e clară: raportat la drum/cale oamenii, numai legați între ei, pot s-o urmeze (gata luminată) într-un efort solidar. cel care se-aprinde primul este ideea-soluția, cei care luminează și urmează calea sunt rezolvarea.
condiționarea e clară: raportat la drum/cale oamenii, numai legați între ei, pot s-o urmeze (gata luminată) într-un efort solidar. cel care se-aprinde primul este ideea-soluția, cei care luminează și urmează calea sunt rezolvarea.
0
GDSe lasa seara... Iar bezna ne-nvaluie incet si sigur, devenind tot mai densa...
Noroc cu lampagiul, ce-i fara de odihna la asta ora \'naintata cand ziua se-mperecheaza cu noaptea cea far\' de sfarsit, ca-si poarta pasii de la un felinar la altul, in schimbul unui pol ce-i drept, spre a le aprinde cu-n opait lasat de-naintasi si dat de-mparatie, desigur, doar... pentr-un singur scop. [Sa fie oare un gest de caritate!?! :) ]
Si-asa tacut, isi vede de-ale lui iluminand tot satul... de-arata ca si \"bradul de craciun\"! -cu luminitele-i marunte, ce stralucesc intermitent in serie ori... in paralel? [De fapt, prea mult, nici nu conteaza cum sunt legate de vreme ce ne-ncata ochiul...]
C-apoi, sa se retraga in cafeneaua ce-i la colt... de strada!? Sa soarba din cescuta ce i-o seveste aceeasi dama, in compania unei selecte clientele, aceeasi, de fiecare data. ;) [...]
I-apuca si dimineata cateodata in timp ce vor sa-i dea de capat unei lozinci ca cea de fata:\"Oamenii seamănă cu stâlpii de pe marginea drumului. Nu luminează decât dacă sunt legați între ei.\"
Da, cred ca au dreptate... Pe masura ce conexiunile se formeaza, forta creste lund proporti...devenind nestavilita.
Noroc cu lampagiul, ce-i fara de odihna la asta ora \'naintata cand ziua se-mperecheaza cu noaptea cea far\' de sfarsit, ca-si poarta pasii de la un felinar la altul, in schimbul unui pol ce-i drept, spre a le aprinde cu-n opait lasat de-naintasi si dat de-mparatie, desigur, doar... pentr-un singur scop. [Sa fie oare un gest de caritate!?! :) ]
Si-asa tacut, isi vede de-ale lui iluminand tot satul... de-arata ca si \"bradul de craciun\"! -cu luminitele-i marunte, ce stralucesc intermitent in serie ori... in paralel? [De fapt, prea mult, nici nu conteaza cum sunt legate de vreme ce ne-ncata ochiul...]
C-apoi, sa se retraga in cafeneaua ce-i la colt... de strada!? Sa soarba din cescuta ce i-o seveste aceeasi dama, in compania unei selecte clientele, aceeasi, de fiecare data. ;) [...]
I-apuca si dimineata cateodata in timp ce vor sa-i dea de capat unei lozinci ca cea de fata:\"Oamenii seamănă cu stâlpii de pe marginea drumului. Nu luminează decât dacă sunt legați între ei.\"
Da, cred ca au dreptate... Pe masura ce conexiunile se formeaza, forta creste lund proporti...devenind nestavilita.
0
RHfelicitări pentru dialogul generat de acest gând.
și eu cred că formularea poate evolua însă în același timp remarc faptul că majoritatea criticii a căutat mai degrabă nod în papură.
oricum important e rezultatul.
și eu cred că formularea poate evolua însă în același timp remarc faptul că majoritatea criticii a căutat mai degrabă nod în papură.
oricum important e rezultatul.
0
DCCred că majoritatea criticii a căutat LUMINA acestui gând.
Oamenii seamănă cu plopii. Tind să lumineze de la aceeași înălțime.
Orice ieșire din linie se cheamă brad sau... altceva.
Mult mai înalt și ... mult mai... cu-avânt!
prietenesc,
Oamenii seamănă cu plopii. Tind să lumineze de la aceeași înălțime.
Orice ieșire din linie se cheamă brad sau... altceva.
Mult mai înalt și ... mult mai... cu-avânt!
prietenesc,
0
SGpai tocmai cautarea nodului in papura a declansat dialogul
nu?
mie unul mi se pare ca ar fi prematur sa terminam aici acest dialog (plurialog exista?)
pentru ca vreau sa fac o precizare: eu cand am vorbit despre sursa ma gandeam la ceea ce numim indeobste dumnezeu
la divinitate adica
nu vi se pare uneori ca, in Poezie mai ales, apar asa, ca din senin, uneori, cuvinte sau idei divine?
vreau sa dau doua exemple intamplate chiar pe acest site:
1. textul \"umbreluta\" postat ieri de Tosa Claudiu
si
2.urmatoarea expresie pe care am descoperit-o cu mai multa vreme in urma intr-o poezie de Silvia Caloianu:
sunet sunt
cuvinte-mă
desigur sunt doar doua exemple care imi sunt acum la indemana
exista in literatura o multime de alte idei care mie nu-mi miros de loc a omenesc
imi amintesc in acest moment doua versuri de Borges:
la gente me rehuye
le da miedo el hombre che fue amado por la luna
adica
oamenii ma ocolesc
se tem de omul care a fost amantul lunii
(imi cer scuze fata de vorbitorii de limba spaniola)
nu cumva ce scoatem pe gura nu vine totdeauna de la noi, ci din alta parte?
de la o anumita Sursa
iar ceea ce provine strict de la noi nu face decat sa bruieze mesajul principal?
nu?
mie unul mi se pare ca ar fi prematur sa terminam aici acest dialog (plurialog exista?)
pentru ca vreau sa fac o precizare: eu cand am vorbit despre sursa ma gandeam la ceea ce numim indeobste dumnezeu
la divinitate adica
nu vi se pare uneori ca, in Poezie mai ales, apar asa, ca din senin, uneori, cuvinte sau idei divine?
vreau sa dau doua exemple intamplate chiar pe acest site:
1. textul \"umbreluta\" postat ieri de Tosa Claudiu
si
2.urmatoarea expresie pe care am descoperit-o cu mai multa vreme in urma intr-o poezie de Silvia Caloianu:
sunet sunt
cuvinte-mă
desigur sunt doar doua exemple care imi sunt acum la indemana
exista in literatura o multime de alte idei care mie nu-mi miros de loc a omenesc
imi amintesc in acest moment doua versuri de Borges:
la gente me rehuye
le da miedo el hombre che fue amado por la luna
adica
oamenii ma ocolesc
se tem de omul care a fost amantul lunii
(imi cer scuze fata de vorbitorii de limba spaniola)
nu cumva ce scoatem pe gura nu vine totdeauna de la noi, ci din alta parte?
de la o anumita Sursa
iar ceea ce provine strict de la noi nu face decat sa bruieze mesajul principal?
0
CVnu poti spune ca ai o turma, decat daca ii tii laolalta. Eventual oferindu-le iluzia ca formeaza instalatii electrice indispensabile...
0
RHPentru ca v-ati raspuns unul altuia, nu-mi ramane nimic de comentat. Decat, poate, ca ma surprinde o asemenea desfasurare de forte pentru o idee. Pe care unii au inteles-o, altii au imbogatit-o, altii... Oricum, ideea era ca omul n-are sens de unul singur si ca orice creatie a sa e inutila daca n-are cine sa se bucure de ea... Iar celor care cauta noduri in papura... mult noroc!
0
MPDe cand te astept sa revii! Ti-am citit demult un volum de poezii si de atunci trebuie sa ma multumesc cu ce arati pe sticla.Dar e total diferit de cum te-am simtit in versuri. Multumesc pentru cuvintele pe care ti le simt ca si cand ar fi din mine. Unde ti-am putea gasi cartile?
0
VLLegatura dintre oameni si stalpi este si drumul...
0
RHMihaela - iti multumesc. Daca politica sitului o permite, da-mi o adresa de mail si te contactez eu.
Liana - si legatura dintre oameni ar trebui sa fie drumul...
Liana - si legatura dintre oameni ar trebui sa fie drumul...
0
MPmultumesc si sper sa fie permisa adresa de mail pe care ti-o dau
amm_ro@yahoo.it
amm_ro@yahoo.it
0
LNInteresant exercițiu de imaginație poetică.
0
CV\"Stâlpii seamănă cu oamenii din cale. Nu vezi decât dacă sunt iluminati.\"-gresit
\"Stâlpii seamănă cu oamenii din cale. Nu-i vezi decât dacă sunt iluminati.\"- corectAT
Imi cer scuze,
\"Stâlpii seamănă cu oamenii din cale. Nu-i vezi decât dacă sunt iluminati.\"- corectAT
Imi cer scuze,
0
parca la electrotehnica ne invatau ceva despre legarea in serie si in paralel ...
ma intreb cu cine era legat in serie Cioran de dadea asa o lumina faina ...