deșertul Vineri
clopote cu limbi de nisip bronz răgușit deșertul se-ntinde ridat imitând cu cinism albii pe care te-aștepți să le vezi înviind de sub aerul stâng plouă cu flori de tei straturi
RHRadu Herjeuzi de floarea soarelui
azi ofertă limitată e zi de floarea soarelui ziua în care fiecare are voie să simtă că trăiește în van ziua concursului de scuipat semințe peste toate pășunile mov din lume curaj, să umplem lumea
RHRadu Herjeuunii, alții
o dimineață cât o nouă mirare o sprânceană lipită de geam oamenii merg tot pe trotuare unii lângă alții unii pe lângă alții unii, alții
RHRadu Herjeuun cuvânt ca o tăcere
eu nu mai am nimicuri de zis nimicul meu e iubirea pe care nu mai pot s-o zic e de nezis fraților surorilor străinilor dragii mei ascultați la mine ceva de speriat e de nezis iubirea
RHRadu Herjeutueu
acoperindu-ți ochii cu mâinile irișii tăi rătăcind prin linia vieții mele scurtă orbecăită călătorie blestemul Vineri al marginilor încă neatinse tueu al necunoașterii urmă
RHRadu Herjeutraversarea
se uită la ceas doar o obișnuință nu vede niciodată cadranul mai am timp de-o viață-ntreagă de-o iubire și un pic doar să m-apuc acum înainte să traversez strada mai am timp să mor de două
RHRadu Herjeuscrisoare desculță către dzeu
cum se cască venele hrăpărețele scuipă sânge și-nghit viață sânge roșu sânge negru sânge rău nu-ți mai face degeaba îmi spunea bătrâna mea ridată pentru orice viață trăită degeaba dar e
RHRadu Herjeuse duce veșnicia și nu mai vine înapoi
soarele se joacă ascunsa cu rodiile mustind tăcute între rădăcini verii i se arămesc margini de ulițe ciulinilor dându-le frunze de joacă din opinci a căzut pulbere de piele umblată colbuind toate
RHRadu Herjeusă nu ne scape
nu știu nu pot și nu vreau să încalț lămâii ăștia cu șosete de lână îi văd șchiopătând cu rădăcinile-nghețate și nu-mi pasă le-aș spune să alerge puțin să se-ntreacă-ntre ei să se mai
RHRadu Herjeurăzboi cu pepeni și moarte
dacă ai da cu degetul pe mine așa cum verifici praful de pe mobile ai săpa o tranșee adâncă și cu marginile franjurate de atâtea dezertări și execuții sumare cu un sunet surd ascuns în pernă
RHRadu Herjeupreacurioșii
nu-ți răspund i-am spus arătându-i decis spatele universului rămas mofluz de când îl doare pe el ce mă doare pe mine ce de curiozitate bruscă din cauza concurenței copacii mă-ntreabă de ce se
RHRadu Herjeu‘neața viață
‘neața viață iar o luăm de la capăt? eu mă prefac că te trăiesc și tu te prefaci că mi te umpli cu oameni? tu cum ai dormit? eu bine mulțumesc am avut un coșmar se făcea că sunt icar și că nu era
RHRadu Herjeumarea cuvânt
toate visele brăzdate de fregate cuvintele curg în tăcere să nu sperie gândul adormit înfășurat în aripi atâția oameni nu știu să-noate și dau din mâini disperați ca și când ar vorbi stânga
RHRadu Herjeumare e grădina domnului
mare e grădina domnului se miră oamenii de când l-au inventat pe domnu’ mare e grădina bătută la pas bătută cu nuiaua de alun să se scuture de toate izvoarele dar numele, numele face toți
RHRadu Herjeumare atenție la mine
dacă vine moartea să mă ia și eu sunt coincidența naibii plecat în vecini să-mi iau rămas bun să-i pună cineva de-o cafea două-trei fursecuri de ciocolată s-o țină de vorbă de-una de-alta cum
RHRadu Herjeuîn orașul în care nu...
m-am rătăcit prin orașul acesta încrâncenat și gol l-au părăsit străzile și copacii și trotuarele calde orașul acesta orb ferestrele au zburat care-ncotro fluturi transparenți mă lovește
RHRadu Herjeuînghesuială mare
m-am înghesuit singur în viața mea cu puțină ne simțire trebuie să recunosc mi-am dat cu cotul în stern nu vezi dom\'le că e spațiu pe culoar un pic de bunăvoință fir-ar a dracu de viață cine știe
RHRadu Herjeudulceață de spini
ce frumos ar fi spuseră îndrăgostiții dacă de mâine ar ninge cu petale de trandafiri mătăsos mirositor miraculos aiurea pufni florăreasa ce de cărți poștale s-ar putea face cu orașele acoperite cu
RHRadu Herjeudegetul pe gât
atât de proprietari ai înțelesurilor fără sens recunoscători în genunchi că suntem făcuți din mâzgă plină de cruci atât de singuri în unicitatea noastră și atât de mândri de asta plini de
RHRadu Herjeudzeu locuiește ilegal în mine
dzeu locuiește ilegal în mine îl simt trăgând cu ochiul prin crăpătura ușilor întredeschise și răzându-și în barbă de câte ori cineva fuge împiedicându-se pe scări spre ieșire noaptea-l aud
RHRadu Herjeucopacul nopților mele
din unșpe în unșpe minute zile anotimpuri îl verific cu coada ochiului cu urechea cu memoria tot acolo e și gândul mă trăiește mai departe îmi fac iar rondul de viață geamurile plâng cineva
RHRadu Herjeucolind cu spice
am iar drumuri de împărțit în intersecții le țin sub braț spice-spice încărcate de vise zemoase aurii și coapte ca un cer reflectat prea mult în mare astă iarnă le-am ținut în cerdac să-mi miroasă și
RHRadu Herjeucenușa se-ntoarce în țărână
cum zgârii hârtia m-auziți? înțelegeți nimic din scârțâitul unghiilor mele pe cadavrele acestea de copaci dar vă prefaceți că recunoașteți cuvintele ca niște actori serioși care joacă într-o
RHRadu Herjeucarte
Fiecare carte ar trebui să fie, nu un simplu joc de cuburi colorate, ci amprenta nevoii scriitorului de a-și umple golurile, în cazul meu, a nevoii de oameni. O carte de debut ar trebui să fie
RHRadu Herjeu