marea cuvânt

o poezie despre existență și imitație a ființei divine.îmi place aparentul haos care se adună în scoici.
numai bine

Multumesc de trecere si de cuvinte, Stefan.

\"atitia oameni nu stiu sa inoate si dau di miini disperati ca si cind ar vorbi\". Nu stiu, poate o atmosfera de deriva, un poem in care ai cautat cuvintele, nu ca in alte dati cind te-au gasit ele. Cel putin asa simt eu marea asta, apa asta pe care incerci din nou sa mergi. Da, scoicile sint tot niste oase, in lipsa cuvintelor, oamenii tot naufragiaza, iar fiecare dimineata e o intrebare. Un naufragiu voluntar care prevesteste un sfirsit nu inainte de a mai face o ultima incercare.
Emil

Emil - Da, o atmosfera de deriva... Dar n-am cautat cuvintele, le-am luat pe cele ramase in urma. Cat priveste naufragiul voluntar... din pacate singura vointa se opune naufragiului... cu o ultima incercare... si inca una... Uneori imi doresc vointa de a naufragia. Macar sa am senzatia ca depinde de mine.

Ionut - atunci cand au plecat de la mine, cuvintele nu erau mai mult decat intruparea unei trairi... Au ajuns simboluri pe calea intelegerii celor care le citesc...
Cat priveste versul cu norii... O sa schimb \"c-cuc\"... dar nu-l pot scoate pentru ca n-as mai intelege de ce vantul se joaca singur :)
Multumesc de semn.

eu nu înțeleg de ce Radu crede că dacă ar fi lăsat \"norii își fac cucuie\", noi nu am fi înțeles că și le fac unii altora, și nu lor înșiși.

nu mai înțeleg nici de ce e nevoie de două epitete, unul după altul, \"adormit înfășurat\", că mie personalishe îmi îngreunează rostuirea-citirea muzicală.

nu înțeleg de ce nu se poate scrie \"lângă întunericul nopții\" cu Î adică, fără cratimă. la fel și la \"o să-ncerc\". adică Radu crede cumva că noi nu știm adicătelea să citim dacă e?!

dacă nu știu să dea din mâini pentru că nu știu să înoate, oare noi nu ne dăm seama că sunt \"disperați\"? nu e cumva redundant?!

altceva: indicația regizorală \"stânga-dreapta\" mai era necesară, doar ca să nu confuzăm cu o mișcare \"sus-jos\". sau e iar un detaliu care n-are grame multe în economia poemului?

care e treaba cu scuzele? dacă nisipul știe să zboare, oh, minunat, am înțeles, ce legătură au oamenii cu asta? și, mai ales, de unde scuzele lor? sau nevoia de ele?

Radu se crede cumva Iisul (propriilor sale cuvinte)?! \"o să încerc să merg pe apa acestei zile\"

aștept răspuns în ascuns. :)

prietenesc,
li

Draga Alina, daca as intelege de ce n-ai inteles atatea lucruri...
Dar, desigur, ma bucura revenirea ta pe aceste drumuri...
Si Radu nu se crede nimic... nici macar poet...

e un poem plin de înțelegere și delicată apropiere față de cei care strigă sau doar gândesc:
dați-mi drumul
o să-ncerc din nou
să merg pe apa acestei zile

altă dimineață-întrebare

Incercam cu totii sa invatam sa traim... textul acesta mi`a adus aminte de asta! Se simte o frantura de divin aici... existenta noastra e o imitatie fada a divinitatii. Imi place...

Bogdan - pentru mine divinul este o imitatie idealizata a oamenilor... Iar oamenii se imita singuri... si prost pe deasupra...

Realul devine sentiment, iar sentimentul devine cuvant, apoi cuvantul devine real etc., cam acesta mi se pare ca ar fi procedeul unei astfel de poezii, nu e unul nou, dar asta nu face ca poezia sa fie rau scrisa, ba dimpotriva. Sigur, viziunea ar putea sa para foarte pretentioasa, adica si norii, si vantul, si marea si toate cele sunt prezente la apel doar pentru a satisface dorinta de moment a unei fiinte care poate ca vrea sa-si satisfaca doar o simpla curiozitate. Imi place pasajul \"atâția oameni nu știu să-noate și dau din mâini\", cu falsa lui pretentie de maxima.

Ovidiu - nu stiu daca acest text (care nu e poezie) a avut vreun procedeu :) Si nu evorba de o simpla curiozitate. E vorba de nevoia unui om de a crede in netacerea oamenilor... Si universul ar trebui sa comploteze pentru a-l ajuta sa creada.

Primul vers pare desprins de continutul care-i urmeaza, este o uvertura independenta. Desi sunt receptiv la aluzii, depistandu-le, am ramas totusi tributar \"modei vechi\"care detaliaza coerenta, discret,NE-ostentativ; ma misca si apreciez mai mult imaginea initiala:

\"toate visele brăzdate de fregate
cuvintele curg în tăcere să nu sperie gândul\"

sub alte intruchipari- 1)IN toate visele brazdate de fregate/cuvintele..2)AIDOMA tuturor viselor brazdate...3) PRECUM toate visele brazdate de...4)Toate VISE brazdate de fregate...
Iar scoicile raman niste moluste, eventual pot acoperi oasele scufundate ale inecatilor,colonizand scheletele.

Finalul, in schim eclipseaza totul, se impune aidoma( vad ca ma repet ;)-fixismul asta!- unei profetii.

Da-ti drumul singur , Radu !
\"O data si o data tu vei gasi un con,un ou,atat de tari incat atunci pamantul se va preface in cenusa (nu-n deriva) ultimul ce va disparea va fi un con,un ou\" - cuvantul
Da-ti singur drumul ,Radu !
Atatia oameni \"dau din maini agonizand,aud un geamat,
o zbatere de aripi ca zvacnetul de pasari nevazute\"
Atatia oameni Radu, n-au \"nevoie sa-si gaseasca scuze\".
Ca dupa orisice potop au iar si iar nevoie de avanturi.
Pana si vantul adormit nu-ti va mai fi acum potrivnic.
Curaj! Dezleaga-ti gandul,involbureaza norii,biciuieste vantul ca \"tot ce misca-n tara asta raul,ramul\",SA MISTE !
Tu nu esti scoica,Radu.Nu-s vremi si timp de naufragii.
Nu-i timp de visuri si cuvinte.E vremea mersului pe valuri.Esti tanar,Radu.\"IA-ti patul tau si UMBLA !\"
Caci \"daca Domnul pastreaza-n ceruri cate un loc pentru muritorii ce se luptara aprig cu viata,unul va fi si
pentru tine. Unul va fi desigur si pentru tine\".
Ia-ti patul tau, aprinde lampa ta si umbla.
Nu-s vremi de profetii

Cu toata dragostea,

lucian

Traian si Lucian - multumesc de trecere si de cuvinte.
Si eu nu cred in profetii...