Poezie
hey, man, fă-mi loc în creierul tău
2 min lectură·
Mediu
hei, omule, te știu...
trei seri vom bea împreună
și-ai să mă iubești fiindc-am băut împreună,
fiindc-am aruncat în aer
buchete de flori la un meci cu rapid.
dacă-mi plac lucrurile frumoase, tu crezi că-s frumos,
dacă discutăm și zic adevărul, crezi că-s plin de curaj.
citindu-mi nerăbdarea, crezi că te iubesc
cu o inimă care nu se va schimba
și nu va minți niciodată.
dar gîndește-te așa:
un om urît spunînd lucruri frumoase,
încet și pe ascuns,
departe de vorbăria periculoasă a mulțimii...
dragostea ta arde
și vede-n mine un tip fără greșeală.
ai vrea unul altuia să ne luăm viața,
trăind pe placul celuilalt.
dar ce să fac cu fidelitatea ta?
ce-mi pasă mie de angajamentele tale?
din partea mea, poți trăi crezînd și-n rahat...
mai bine umblă umil și deloc dornic să afli
ce lucruri ai fi în stare să faci
din dragoste de viață.
eu am nevoie de mirosul corpului tău,
de felul în care știi să-mi alungi neliniștea,
nu altfel ca vîntul care alungă pe cîmp ciulinii,
într-o zi de toamnă, fără umbre sau străluciri.
eu am nevoie de vocea ta monotonă
povestind despre oameni
lucruri la care nu m-am gîndit.
am nevoie să stăm întînși pe pat
sub cerul liber care se înserează,
și lenjeria să se tot întindă în lume
în tonuri de gri.
023.472
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Andrei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 221
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Andrei. “hey, man, fă-mi loc în creierul tău.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-andrei/poezie/192584/hey-man-fa-mi-loc-in-creierul-tauComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OBAndrei, textul asta dovedeste ca esti un OM. Nu doar cu O mare, ci si cu M...
Am inteles ca urasti ipocrizia, grandomanismul, oportunismul si toate cele din gama asta. This text is for the weak people :)) Da de s-or indrepta!
Am inteles ca urasti ipocrizia, grandomanismul, oportunismul si toate cele din gama asta. This text is for the weak people :)) Da de s-or indrepta!
0
Textul tău e atât de sincer în declarativul său încât nu m-am putut abține să nu îți las semn de complicitate întru ea. Întru onestitate, zic. Dacă ar fi să cred că e un poem cu atașament, ar fi simplu. E un poem egoist pe alocuri, o idee care m-a urmărit și pe mine o vreme. De fapt, e un îndemn la depășire a suprafeței lucioase a aparențelor, de intrare în micile adevăruri care pot, nu-i așa?, elibera.
Deși sunt adormită acum, mi-a plăcut tonul acestui poem, tupeul lui și, repet, onestitatea lui cu bisturiu. Mai ales că am scris și eu ceva similar cu puțin timp în urmă, dar acolo raporturile erau un pic altfel. Poți citi, dedouăoriAndrei, urmând linkul http://www.agonia.ro/index.php/poetry/191571/index.html
E ceva altfel aici. :) Mă bucur când văd Altfelul. :)
prietenesc,
li