Poezie de toamnă

am deschis sertarul tau cu lucrusoare amestecate. sclipea ceva acolo (probabil de-aia a venit si pasarica blonda, la sclipici). ai crapatura in logica, dupa apucarea de aripa, deci apucarea - disparitia (cum?)...
sa-mi indici talcul. revin dupa
sper sa nu fie vreun poem cu referent amic, amica, dusman, poet de pe site, etc, ca ma supar; sunt satula sa-mi bat creierul sa gasesc cevaul intr-un poem si dupa sa vad ca era doar o replica unuia care comentase la nu stiu ce text... :(

aceasta poezie este rezultatul unui brainstorming, la care am participat eu si cu mine. sursele, adica substanta ei nutritiva, sunt mai multe, pai daca e brainstorming? daca reusesti sa-i gasesti talcul, inseamna ca ai dezlegat enigma psihicului uman si ca ai intins punti suspendate peste prapastiile comunicationale (mooaama, ce prapastios ma exprim). multumesc pentru ca mi-ai acordat prilejul de a expune aceste ganduri :D

in ceea ce priveste pretinsa fisura logica, ii rog pe cititori s-o complecteze dupa cum cred de cuviinta.

am înnebunit și văd în vrăbiuța fugărită și abandonândă, o stare tomnatică de abandon, de cules de roade, de oboseală care cere repaos, de încovoiere nedorită, de zestre de care ai vrea să scapi uneori. eu m-am tâmpit, dar mi-a plăcut acest poem pentru că pentru mine e un pic nostalgic și bleg, dar mândru și curajos. eu iar m-am tâmpit, dar dacă în jurul frunții au ajuns să se țeasă pânze de păianjen, e semn că gândurile dau pe dinafară.

iartă-mă (că aberez).

li

alina, nu cred ca ai innebunit si nici nu cred ca ar trebui sa-ti ceri iertare, chiar daca tendinta este sa ne speriem putin de iulian, pentru ca ne pare un dur. altfel, este un om bun si drept, bland si echilibrat, simpatic si cu bunsimt, minunat si rar. nu ne ia in balon decat cand are si lest in nacela...

\"Arunc [...] / pânzele de păianjen de pe frunte\"
(Iulian Poetrycă)

\"marfă\"
(Mihai Drăghicioiu)


după prima frază rămâne o neclaritate. fie ai adormit deja și visezi restul întâmplărilor (\"Înăuntru\" - în cap, în somn, în vis), fie descrii starea ta și atât. Și bunicu era popă și venise să se distreze cu păcătoșii? Cu păcătoasele?
nu mi-am dat seama ce înseamnă ciocul încovoiat. era pajură?

Reusit brainstorming... apreciez!
Ai ironia bine inradacinata in stil, vad eu. Nu ca ai vrea tu, dar asa iti iese. Si-mi place.
Mai trec...

sutana bunicului venit în bucurești la distracție,

e singurul vers valabil din poezie, restul e filmare de amator prin camera ta si chiar si in oglinda ca sa apari si tu in imagine

e versul care poate sa spuna ca vei fi candva un poet al unei generatii, nu se stie,

dar ce greu sa scrii 15 versuri cu aceiasi greutate ca a sutanei buncului tau, sa mai fie si legate cu firul sensului si al unor legi care fac poezia sa fie poezie

pacat ca nu poti sa tii fraul intins cu acel vers cu acea sutana ...

stima

li vi a, când un tecst îmi place, fac exact ca tine :))

ioana, daca mă însor vreodata te iau de nașă, pentru că așa cuvinte frumoase ai zis despre mine… :P

nemuritorule, cartezianule :D, confucius îți va răspunde mai bine decât mine la aceste întrebări

odăgescule, adică sunt născut iar nu făcut (ironic)? bă, ăsta e un tecst muncit! :)))))))))))

d-le mărginean, aveam înainte niște tecste minunate însă le-am șters :(
să fi văzut acolo Artă! acuma sunt într-o perioadă tranzitorie, care pregătește noua etapă (adică tecste infinit mai bune decât răposatele). parcă nichita spunea că dacă cineva e în stare să scrie un vers, poa` să scrie și o poezie, ba chiar o operă. deci n-o să mă las până nu vă voi fi pe plac integral.

vrabia aia a trăit ea și zile mai bune, chiar dacă în autumnala asta nu mai mălai viteazu. în schimb, tu, poetricks... te-ai răcit de la vreme. cert e că și tu ai avut zile mult mai bune. oricum, toate trec. of!

de asta românia geme de tecstieri nereușiți, pentru că le e frică să dea piept cu urgiile, fug de asceza poietică, deși aceasta este singura Cale, deci acuma am program de asceză, da?

la text te-a puricat lumea. eu observ doar ca incerci sa devii autumnal, dar tot dulhos varatec ramai - adica vrabia aia tot ca ispita ludica ti se arata in chilie

Bine baiete :), sa vedem ce va spune viitorul. Sti cum zicea unu: viitorul suna bine:). O parere : prea mult loc ocupa ironia in noua noastra versificatie, ( tecste, cum zici) ea este innascuta pe aceste meleaguri din abundenta, asa ca nu mai constitue valoare, cum e sarea sa zicem, dar restul ingredientelor da, conteaza.

pentru slănina ținută la butoi spre conservare peste anotimpurile kălduroase sarea constituie o valoare
vedeți, d-le mărginean, eu lupt împotriva firii mele, însă fără prea mare succes, după cum spunea un coleg

oare să urmez calea mâinii stângi?


felics, îți mai aduci aminte cântecul acela, “odata / am ucis / o vrabieeeeeeeeee…”? iar leptop și cameră digitală, de unde??? n-am :(

Poetul penduleaza intre doua tentatii: fie sa cripteze textul incat sa nu mai poata fi decodat de nimeni (si atunci e invulnerabil in fata criticilor, dar isi pierde cititorii derutati), fie sa (se) scrie simplu (si atunci se expune oricarui imbecil, dar castiga publicul-tinta la care tanjeste).

Textul de sus e artificial, fortat, tocmai din cauza ca ai ales prima cale, aceea de a-l incifra voit pana cand el nu a mai putut fi inteles de nimeni.

E un text inatacabil, e drept, oricine te-ar critica ar putea primi de la tine un raspuns \"pe invers\".
Nu are sens pentru noi, si poate nici macar pentru tine (numai tu stii ce ai vrut sa exprimi prin acea vrabie infractoare si bolnava).

Sfatul meu prietenesc este sa iti depasesti dorinta de a fi pe placul publicului (\"deci n-o să mă las până nu vă voi fi pe plac integral\", spui tu), sa abandonezi tehnicile, bascalia programatica, incifrarea intentionata, raportarile constiente la curente literare la moda sau preferate, si sa scrii pur si simplu ceea ce simti, sa te exprimi, sa te comunici, prin fluxul gandurilor si al perceptiilor, oricum ar veni: nostalgic, ironic, revoltat, apatic, ataraxic, vesel, deprimat, optimist, et caetera.

Sa ai curajul de a te expune, fie in obsesiile cele mai socante si mai ascunse, fie in emotii, opinii, senzatii viscerale, tot ceea ce te reprezinta ca fiinta umana.
Atunci vei simti marele orgasm al actului poetic.
Care este in esenta: re-creare de sine si re-organizare a lumii intr-o reprezentare unica.
Dar despre asta mai putem discuta.
Daca te simti prea tanar pentru lucruri atat de grave precum poezia, poti lasa aceasta cale (a simplitatii viscerale) la macerat pentru cativa ani.
Si pana atunci sa ne inveselesti in continuare cu umorul inconfundabil.
Insa eu nu as miza pe acest tip de scriitura, prea ludica.

bune observatii, de care o sa tin cont, insa chiar asa de criptic e?

stimate iulian , te rog s sa fii de acord sa dezvolt acel vers ..sutana bunicului venit în bucurești la distracție..intr-o poezie mica,

cu stima

... dar voi fi un critic dur :D