auci

asta e varianta adusă la zi a poemului. nu? super! imi place.

eminescianismul va fi boala secolului poetic 21 sau nu va fi deloc :)

ars poetrica via "antimemorii" (cum ar veni: un ochi plânge - al lui Malraux, un ochi râde - al lui Poetrycă): eminescianismul nu va fi. dar (și) poeticul va fi boala secolului 21.

cred, totuși, că un lucru scapă autorului din vedere: pentru realizarea (faptică, desigur) a mult visatei opere postume, "tehnica" trebuie exprimată antum - din această dilemă nu se poate ieși; fără doar și poate se poate intra oricând; motiv pentru care, pe viitor, la două lucruri voi fi mai atent: unde calc și de unde bate vântul.

și eu mă bucur că le-ai regăit pe Ioana; motiv pentru care, dimpotrivă, tu ar trebui să fi atent încotro e îndreptat d'arcul.

dacă îți este mai clar decât mie ce am vrut să spun, să-mi spui și mie; dacă nu, bine.

ca autor obișnuit a exprima printre rânduri tot ce are mai important de spus, cum să nu pricep ce-ai zis la rândul tău printre rânduri, pe după rânduri, deasupra rândurilor, dincolo de rânduri? tocmai pe tine nu nădăjduiam să te enervez, dar dacă s-a întâmplat asta îmi voi turna cenușă radioactivă în cap și mă voi îmbrăca în sac de rafie.

absolut geniala, da-s prea sictirit acuma dupa steaua-cfr pt un comentariu scrobit gen steluta. nu stiu cata nevoie avea maria sa poetul de inca un membru in fan club, da iata-ma-s, sper c-am scris corect, conditii meteo, manastire maici chef
stima.

un poem ludic, ironic si auto-ironic, dand din cuvinte incolo si-ncoace ca dintr-o coada. Insa o coada foarte bine tinuta in frau, ca sa zic asa. Finalul, singurul moment in care poemul e muscat un pic de maxilarele seriozitatii si ale lirismului, singurul lor in care devine dramatic, vine totusi ca o incheiere perfecta. titlul, splendid! trebuie sa mai adaug si asta.. in fine, mi-a placut poemul, ce s-o mai intind.

în cinstea reacțiilor voastre favorabile am mai postat un poem. vă rog, citiți-l și pe acela.