poem abstract
șovăială- puncție, mâncărime- bordură, lust- vrăjitoare, flunk- semnatar, saltea- rave-up-uri.
auci
nu vreau la sicriu băgat ci într-un bloc de beton înarmat să mă turnați în șaua murgului meu favorit (Rădașcă) și afară să nu-mi lăsați decât puța și un deget prima pentru postumele ce le voi
nobila carcasă
odată și-odată, tot voi săpa un bordei în mijlocul grădinii. îmi voi obișnui astfel din timp hoitul cu umezeala, cu frigul și cu mirosul de clei al îngrășământului. sala va simți asta, sala
vremea marilor interogații
de pe masa din bucătărie, pisica răstoarnă o varză în capul câinelui. câinele schiorlăie ca disperatu`; de nervi strigi la el: zât! iar pisicii: culcat, în morții mă-tii, culcat! degeaba,
bluzul crizei
era așa o foame în țară, că umerii canotorilor se îngustaseră, femeile nu se mai epilau, slănina ajunsese la mare preț. până și generalii umblau cu nasu-n pământ, căutând mărunțiș. mușchiul
noul galapagos
despre câte nu poți vorbi în prezența oii! lâna și brânza, transhumanța, căcărezele pe șosea, sentimentul românesc al ființei, dan coman, berbecul fruntaș, asediul lisabonei, vasco da gama și
om bun
sunt omu bun și pomu copt în aceeași persoană. înainte eram omu copt și pomu bun, dar separat. fuziunea s-a produs de la sine, după o încercare de a traversa regulamentar spre tutungeria din
akedia
frunzele smochinului din balcon au căzut, iedera s-a uscat; turmele norilor urmează aceeași direcție, ca oile tâmpe; în general, e o așa plictiseală de internatul liceului pedagogic duminică
porcărie
înainte cu o zi, la cârciumă gospodarul, bându-și cinzeaca sau dubla sută, le zice tovarășilor: mâine tre să tai porcu. și zice așa, indiferent scobindu-se-n nas, scărpinându-se-n cap de parcă
haicu 999,99
scoate banu`, ia-ți un miel, du-te la metrou cu el, dar mai întâi recuperează cartela de la mădălin și cojocul bleumarin.
s-a deschis megaimage în berceni
iubita mea cu gene lungi ce vii de la megaimage și tragi mașina în garaj iar eu cobor cu pas ușor să te ajut la pungi
roșu hain
copacii din cișmigiu cad ca popicele în popicărie. stăm cu drujbele pe ei, corhălim. polițiștii de jucărie vin spre noi și vor să ne lege. văsâi nu tace, văsâi zice că e performăns și că
fluturele
fluturele este rău, urât, incomplet fluturele vrea să mă sperie, atingă, să nu mai fiu fluturele mă pândește, se mișcă, vine spre mine își scutură arípile de mine, îmi lasă praful de pe
(ioana)
grădina zoologică este casa animalelor exotice unele urâte, altele frumoase care toate ar vrea să iasă afară din cuști să te mânânce.
îmi spuneau mariuș
la cules de ceapă în germania stam aplecat singur printre polonezele ce nu simțeau durerea de coloană căci se îmbătau eu o simțeam dar n-am spus tot adesea pantalonii mi se sfâșiau și se
vicontele de poșaga
de ce ai plâns de ce-ai plâns iubito nu n-am plâns nu am plâns iubitule cum n-ai plâns nu ai plâns ai ochii roșii iubito ba n-am plâns nu am plâns am sudat fără mască iubitule
tribut dianei geacăr
m-am întâlnit alaltăieri cu doboș pe dorobanți era frig doboș doar în tricou cu părul vâlvoi. la castel unde am băut un cafei doboș a scos cărțile slinoase din pantalonii de camuflaj mi-a
Poezie de toamnă
Mă întorc acasă obosit. Nu vreau decât să îmi fac două ouă ochiuri și-un ceai, apoi să adorm. Înăuntru găsesc o vrăbiuță cotrobăind, băgînd în rucsac camera digitală și leptopul, sutana
apocaliptica2: roboțel
a fost odată ca niciodată un copil cu totul și cu totul din fier. mama îi schimba la timp pempărșii de azbest tatăl îl curăța cu peria de sârmă și cu decapant până ce copilul
apocaliptica1: intro
din cer coborî o navă cosmică deasupra pădurii. pârli vreo câteva hectare, căsuța pădurarului cu tot cu conținut, veverițe și alte animale mici trăitoare prin scorburi. ah, nava aceea! ce dublă
postnatală
pe culoarul maternității tata aștepta plin de condens la tâmple în sală mama împingea doctorii trăgeau iar eu propteam. zice unu`: “cezar- -iană!” altu`: haide dom`le, fii serios” și mă
pasărea sfic
nea cucu, folosi-te-aș ca împământare că ți-ai bătut joc de lucrare când mi-ai făcut electrica. dacă voi arde ca un șobolan -datorită fușărelilor matale- cum voi putea să te mai caut să te
al meu și al tău
acuma dacă am furat și dacă mă vor da în judecată și voi pierde și cere-mi-se-vor despăgubiri și se va trece la executarea silită ce să-mi ia? că n-am nimic numai rinichiul să nu mi-l
ionuț deçide mierlir
în extremadura vise pomicole bîntuie somnul muncitorilor sezonieri pe cazmale strălucesc elitrele greierilor noaptea spaniolă e scurtă. departe de zona barăcilor ionuț își mușcă
5 poezii cu reducere
1. dulcea desgrigorizare. grigore pușcaș se sinucide. grigoraș măi grigoraș când erai tânăr pușcaș eu dădeam cu pietre-n Tine tu trăgeai cu pușca-n Mine azi ești mort. ailăviu,
Preacurvie și sex
decorul: enaque pogorând în stradă. un matico galben. șoferul preabățosul preapornind fără el înaintea-i și totuși în urmă. taxiul trece prin pasajul malacca de la
Karmangerie
Opere VI – Platon trece razant pe lângă bec. Cu aripile desfăcute se abate asupra unui fluture mic apoi obedient față de legile fizicii aterizează pe canapea. Din gura lui Theaitetos iese o
testamentul lui hans
șaize de trei ori șaize cred că o să mor însă nimic nu le las lor decât ventilul la flotor
Poemus logico-philosophicus
Am constatat: Trecutul generează în așa hal prejudecăți sociale încât toți cei care mă cunosc vor avea impresia că văd dedesubturi în tot ce voi face. Însă acolo nu e decât vidul unei
bârlogul briciului
mă simt plin de esență chiar dacă am ficatul sloi și hainele-mi put a neființă și-n barbă mișună acarienii pentru că o barbă lungă am și o, să-mi fie de bine, zău c-o s-o rad.
