Poezie
noul galapagos
1 min lectură·
Mediu
despre câte nu poți vorbi în prezența oii!
lâna și brânza, transhumanța,
căcărezele pe șosea, sentimentul românesc al ființei,
dan coman, berbecul fruntaș,
asediul lisabonei, vasco da gama și capul său verde,
ebola, bolile sistemului imunitar,
neurochirurgie, cipuri implantate-n spinări
tu vorbești, oaia rumegă,
ciobanul pare a-ți da ignore
de fapt el gândește simplu,
direct,
poetic:
`te-n pula mea
vrei sau nu vrei telemea
?
084.668
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- iulian poetrycă
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 65
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
iulian poetrycă. “noul galapagos.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulian-poetryca/poezie/13957664/noul-galapagosComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LADistincție acordată
antitezele si modul amuzant in care folosoful le asaza fata in fata. realitatea metafizica si cea simpla, sablonul si iesirea din matca, divinitate si versus perisabilitate și tot așa. si iata cum spiritul capitalist, cum pragmatismul invinge orice problematica: suntem oamenii clipei, exclus la a visa nemurirea, oricare ar fi ea. este momentul brut al trezirii, perfect si cu mult umor surprins. si mie imi place.
0
ALsabloane*
0
SPiată viziunea viziunii.Prestanța textului e în nuditatea atitudinii. Chiar savurez. Cu stimă!
0
NAînceputul poemului este subtil ,umorul este inteligent,acid,dar ma asteptam la mentinerea la acelasi nivel al acestui poem social,actual(si nu la îndemâna oricui...)pâna la sfârsit
acest fals cinism si falsa detasare acopera o simtire sensibila care ascunde o rana profunda si o reflectie la fel de profunda
poetul \"a mal à la Roumanie\"( precum Albert Camus care spunea\"j\'ai mal à l\'Algérie)
un început promitator care esueaza într-un final dubios,care coboara taranul român de pe soclul mitului pentru a-l reduce la caricatura unei fiinte stupida si primitiva
e un produs\"autohton\",nu poate fi tradus fara a suscita unele interogatii legitime
acest fals cinism si falsa detasare acopera o simtire sensibila care ascunde o rana profunda si o reflectie la fel de profunda
poetul \"a mal à la Roumanie\"( precum Albert Camus care spunea\"j\'ai mal à l\'Algérie)
un început promitator care esueaza într-un final dubios,care coboara taranul român de pe soclul mitului pentru a-l reduce la caricatura unei fiinte stupida si primitiva
e un produs\"autohton\",nu poate fi tradus fara a suscita unele interogatii legitime
0
AFmă bucur că ai avut grijă ca în Noul Galapagos să fie și \"oi rumegătoare\"
0
IPcitind comentariile voastre, îmi dau seama că textul ăsta (pe care îl credeam culmea transparenței) acționează extrem de perfid, fapt pentru care mă bucur ca un părinte al cărui copil paresseux vine cu o notă mare la olimpiadă faza județeană.
0
TNMeștere Poe,
dacă ar intra pe site-ul ăsta Marele latifundiar din Pipera, s-ar minuna de blîndețea pe care o manifești domnia ta față de suratele lui și ți-ar face o ofertă de angajare la Palat, cum i-a făcut mai deunăzi lui Ionel Hagi-Luțu.
Ideea pe care am desprins-o din aceste reflecții (nu rutiere!) e că oaia bună și blîndă rumegă toată ziua idei, dar se sfiește să le pună în practică. În schimb, ea nu pune nimic la suflet și ne iartă nouă toate greșealele noastre, inclusiv atunci cînd ajungem băuți acasă, după miezul nopții...
Observ și eu aidoma dnei Angela că nu îți menții nivelul ridicat de la început pînă la sfîrșitul actului poetic. Dna Angela, pare-mi-se, a mai observat fenomenul ăsta și în alt poem de-al tău. Deci, atenție, poți fi numit ușor recidivist. Chiar mi se pare că, pe final, vulgarizezi un pic procesul de transformare a laptelui în telemea, exagerînd rolul comerciantului în detrimentul producătorului neaoș, autentic... În rest, e bine.
Citindu-te, parcă mi-aș lua și eu o oaie și-aș păstori-o prin munții Buzăului...
dacă ar intra pe site-ul ăsta Marele latifundiar din Pipera, s-ar minuna de blîndețea pe care o manifești domnia ta față de suratele lui și ți-ar face o ofertă de angajare la Palat, cum i-a făcut mai deunăzi lui Ionel Hagi-Luțu.
Ideea pe care am desprins-o din aceste reflecții (nu rutiere!) e că oaia bună și blîndă rumegă toată ziua idei, dar se sfiește să le pună în practică. În schimb, ea nu pune nimic la suflet și ne iartă nouă toate greșealele noastre, inclusiv atunci cînd ajungem băuți acasă, după miezul nopții...
Observ și eu aidoma dnei Angela că nu îți menții nivelul ridicat de la început pînă la sfîrșitul actului poetic. Dna Angela, pare-mi-se, a mai observat fenomenul ăsta și în alt poem de-al tău. Deci, atenție, poți fi numit ușor recidivist. Chiar mi se pare că, pe final, vulgarizezi un pic procesul de transformare a laptelui în telemea, exagerînd rolul comerciantului în detrimentul producătorului neaoș, autentic... În rest, e bine.
Citindu-te, parcă mi-aș lua și eu o oaie și-aș păstori-o prin munții Buzăului...
0
si aceste (simple) reflectii poetryce au taiat precum briciul. nu in telemea, ci in calupul ala mare de salbloane din care rumegam precum oaia, in timp ce galbeaza-si vede de treaba ei...
fain.