Andrei Andrei

azi dimineață, pe mail, o scrisoare nigeriană de la piticot. le trimite tutorora din listă. ceilalți au început s-o dea pe rahaturi (eminem marshall matters, de exemplu), el își continuă munca

harcea! de-o vreme murdar de benzină sînt. pînă și seara în club, cu democrații din sparta. o să-l aprindem pe tac’su, a zis piticotul, fară să-și ridice privirea. de zece ani muncește la un

ne-am așezat rogojina nu departe de calea ferată mă uit la ceas și privesc disperat prin mulțimea antrenantă ca rubrica zece (uz casnic gospodăresc) din piața aradului. din gară se aude un

românia venerează un singur organ genital: casa poporului, căci e mai mare ca un copil născut direct la o sută de ani. asemenea unui falus de piatră, nu folosește la nimic. asemenea unui

mi-a mai rămas ceva de la tine un tricou în care ai dormit goală și parfumată cu fața cuibărită-ntr-un umăr de bumbac cu părul revărsat peste umeri un tricou care ți se închina pînă la

și o să fiu și eu sărac ca o tipă deșteaptă, lipsită de umor care, cînd îi iese în sfîrșit o poantă, slăbuță și aia, o repetă săptămîni de-a rîndul, de cîte ori i se oferă ocazia și o să

acum o să vezi cum știu să mă cațăr, chiar și fără mîinile tăiate din umeri: cu dinții, înghițindu-ți mîna cu care mi-ai întins, apoi, zăhărelul.

dacă nu mă iubești dar rămîi frumoasă și inteligentă și independentă și bună înseamnă că sînt mai puțin decît tine? infinit mai puțin decît tine? dacă ești frumoasă și inteligentă și bună

am o personalitate artizanală, ceva de speriat... o clipă de neatenție și mă aprind din te miri ce. uneori îmi spun că mai bine explodez în camera mea, decît în autocarul plin de nevinovați,