deșertul Vineri

clopote cu limbi de nisip bronz răgușit deșertul se-ntinde ridat imitând cu cinism albii pe care te-aștepți să le vezi înviind de sub aerul stâng plouă cu flori de tei straturi straturi poți să nu te crezi universul e creația dorinței mele holografice din atâtea cioburi de oglinzi cerșetoare de pași nestrăini chiar dacă ar exista alte legi fata morgana multiplicată poate dansa dezlănțuită ciuleandra cu margarete în păr ori de câte ori mă pot privi dincolo de orizont acolo de unde vin întotdeauna nechemate furtunile motiv de metafore ruginite și de frici autoimpuse ca și când evadarea din deșert ar fi periculoasă e ușor să ferești beduinii le-arăți apusul și-i lași să sufere de frig a doua zi le dăruiești un răsărit din colecția ta particulară inventez mirosuri de apă și le ofer rătăciților pentru un cerc sau o zi de Vineri câteodată stau în mâini și chem mă amuză cum cad sunetele pe cer 2002