Jurnal
să nu ne scape
să spui morții noapte bună
1 min lectură·
Mediu
nu știu nu pot și nu vreau
să încalț lămâii ăștia cu șosete de lână
îi văd șchiopătând cu rădăcinile-nghețate
și nu-mi pasă
le-aș spune să alerge puțin
să se-ntreacă-ntre ei să se mai încălzească
dar lămâii sunt mândri
nu degeaba numai gândul străpezește dinții
pretind că iarna e total deplasată
dar ea-și vede mai departe de treabă
și construiește dune-dune între livezi
deșerturi fără oaze
lămâii se plâng
aruncând cu galben după fulgi
fluturi reci zemuiesc spre cer
închideți repede lumea în sere
să nu ne scape
0116.133
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Radu Herjeu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Radu Herjeu. “să nu ne scape.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-herjeu/jurnal/198097/sa-nu-ne-scapeComentarii (11)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"fluturi reci zemuiesc spre cer\" - o imagine poetica adevarata. Lumea ar putea intr-adevar sa ne scape daca n-ar fi poetii sa o prinda, si nu le trebuie sere, ci iata, un poem reusit ca acesta.
0
Dincolo de a spune mortii noapte buna, se pare ca aici esti mai poet decit in oricare alte poeme postate. Sau cel putin asa vad eu. Iarna si galbenul- decorul perfect pentru a farda dorul de oameni.
Emil
Emil
0
remarcabil jocul poetic, trecerea prin stări de neputință, până la eliberare, cromatica imaginilor bine aleasă, antropomorfismul bine dozat, coerența compoziției, ritmul bine susținut, foarte bun începutul, iar finalul, așa, cu mesajul etic, este o accentuare a mesajului întregii poezii.
recomand spre lectură.
ela
recomand spre lectură.
ela
0
Daniela - care poeti? Cei care se cred astfel? Atunci eu n-am nici o sansa sa prind fluturii... :) Multumesc de trecere si de cuvinte.
0
Emil - te credeam om serios! Care poet? De fapt, daca ma gandesc bine, \"mai\" poet poate insemna mai multe lucruri :)
Iar dorul de oameni... hm... nu stiu daca exista culoare pentru el
Iar dorul de oameni... hm... nu stiu daca exista culoare pentru el
0
Ela - multumesc de cuvinte. E vorba mai ales de neputinta...
0
cam acră această lume, ce e drept plină de vitamina C. eu-ul cel detașat de problemele rădăcinilor fără de care nici el nu ar mai exista pare lipsit de conștiință de sine sănătoasă, puternică, purtătoare a intereselor întregii ființe. e așa un paternism dincolo de versuri, de unde și mesajul final, strigarea către ceilalți, hai să construim sere să nu pierdem ceea ce e prețios dar neputincios să se conserve. mi-ar plăcea așa o lume mare pregătită pentru lumile mici din pântecul său, rece cât ea e o construcție fără suflu de lut simplu, doar formă, caldă când maternul și paternul se trezesc la viață.
0
acreala neputințelor exprimate prin \"nu știu nu pot și nu vreau\" ....galbenul lumii în iarna renunțării, o lume ce parcă ne scapă de sub controlul viselor...
0
Cornelia, Gabriela - o bucurie sa simt ca simtiti dincolo de cuvinte
0
îmmmmmmmm,
aș scoate:
\"nu știu nu pot și nu vreau
să\", pentru că face poemul cam retoric.
da\' tot îmi place!
aș scoate:
\"nu știu nu pot și nu vreau
să\", pentru că face poemul cam retoric.
da\' tot îmi place!
0
Adrian - multumesc de trecere si de cuvinte. Textul s-a dorit usor retoric...
0
