vert liana

copiii ne sunt cantecul vietii, ruga de moarte- cat mai soptit...

nascandu-ma am descoperit neiubirea, nascand, iubirea m-a descoperit... -norocul sau nenorocul trecerii in petrecere- atunci de ce asa o teama de sfarsit?

Crucea primita si,uneori, de mine cioplita, o port cu iubire si neamagire, doar o rugaminte am catre tine,diavole: acolo nu te urca!

cu privirea catre cer ma agat de pamant-in zadar invocand radacini... si uit sa observ ca, de fapt, imi cresc aripi ce-mi invelesc inima.

...suflet de nufar ce radacinile nu-si simte, ascunzand aceasta rusine cu superba-i frunza cordata, priveste doar cerul cand se desteapta, exersandu-si moartea la fiece apus- pentru a se trezi