Paul Bogdan

Ce dorim noi, copiii români din Tiraspol? ............................................................................................................. Grupul Independent pentru

Suntem în sfârșit atât de maturi încât ne putem permite a ne crea propriul argou transformând cuvintele într-un adevărat libido. Astfel, ți-aș putea spune că de când te-am cunoscut m-ai bărbat roșu

Iubitei mele Maria Ioana Pârguite-mi par și mintea îmi aplec spre-a le culege, Roșii ale tale gânduri Ce purced din al tău trup prigonit de aspra lege. Și urât de crudul zeu al realității

Joi seară vom fi în familie. Este atât de cald afară încât, îmbuimabți de caniculă și în absența demoralizantă a brizei marine, nu am ales o temă pentru această seară... Asta e! Va trebui să

Săracile păsări sunt grele ca plumbul. Cad dintre nori în picaje hohotitoare și-și frâng pe rând în țărână genunchiul. Se face țărâna albă de atâta pasăre, nămeți, valuri

Ne învârtim în cercuri mov, un mov de acela care ți se lipește de inimă, care bate în albastru și-n coamă de cal măiastru. Toate frunzele căzute, toate zilele și tot sărutul s-au îmbolnăvit de astă

Aseară am avut reuniune de familie. Eu, tu și imaginile lor, strânși în jurul șemineului în care pâlpâia asmatic o rămășiță de buturugă. Pe tine te vedeam clar, te auzeam, dar pe ei îi întrezăream

experiment Rostim răspicat cele ce de ce nu levităm doar noaptea din cat în cat pe treptele vântului nu proiecții în planuri diverse alungite către departe înspre nadir și puțin dincoace de

Mă numesc Emanuel și aș locui la Sulina. Probabil că aș fi un fel de pustnic în orașul unde soarele se varsă diminețile din mare în cer și Dunărea în mare mai tot timpul. Aș locui într-o colibă de

Eram astăzi la capăt de cerc și îți șopteam rotund: Să ne așezăm amândoi în cerc, unul la un capăt și celălalt oriunde. Să ne prindem cu mâinile de toartele lui și, în tandem, să-l

A fost odată, într-un bob de mac, o lume nemaiîntâlnită. Lumea unui singur om, un bătrân, mai bătrân decât toți bătrânii ce au trăit vreodată într-un bob de mac. Era gârbovit de toți vecii ce-i purta

Era amurg, era un început de stele ce curg, un început de stele în care roșul meu trosnea odată cu ele. Roșu! A urmat o dimineață și încă una și încă și încă... și stelele căzute