Poezie
La capăt de cerc
-în lucru
1 min lectură·
Mediu
Eram astăzi la capăt de cerc
și îți șopteam rotund:
Să ne așezăm amândoi în cerc,
unul la un capăt
și celălalt oriunde.
Să ne prindem cu mâinile de toartele lui
și,
în tandem,
să-l desfacem,
să nu-l mai facem inel
sau orice altceva
ce s-ar putea rostogoli plin:
ceas, cer, gură, deplin.
Să îi lipim colțuri,
petec,
să îi punem piedică!
Și uite așa,
iubito,
nimic în lume nu va mai fi întreg.
Sau,
dacă vrei,
să îl iertăm.
Să îl luăm de căpăstru
și să-l pintenim
în jurul nostru.
Pan
23.05.2003
023.561
0
e joaca si nu e, e zambet si nu e, e provocare si nu e. sau or fi fost toate adunate in cercul iluziilor ...
undeva am facut un nod, ca sa stim drumul inapoi, iertand si joaca..si provocarea..si cercul.