Poezie
Iubitei mele Maria Ioana
1 min lectură·
Mediu
Iubitei mele Maria Ioana
Pârguite-mi par și mintea îmi aplec spre-a le culege,
Roșii ale tale gânduri
Ce purced din al tău trup prigonit de aspra lege.
Și urât de crudul zeu al realității crunte,
Mă aplec cu ars pe buze,
De acuma fără chinuri,
Larg zâmbind ca dus din lume,
Tâmp zâmbind și plin de scuze,
Să te iau adânc în mine.
Și intrându-te prin simțuri,
Te învârt în cerul gurii,
Te preling printre plămâni,
Ca să uit de gustul urii,
De fărâma din picturi,
Arătând pe omul spân,
Jalnic cu-ale sale furii,
Și cu sacul de minciuni.
Mă încântă prins de streche greierul
Din lumi străine,
Cu o harfă refuzată de accentul său hilar
Iar acordurile, mâine
Auzise-vor amar.
Tot ce-ating atins se pare
De un munte stând pe-o pană,
De o pană stând pe-o foaie,
Portativă și pe semne,
Fără game, fără greieri,
Doar cu mine-ntr-o ureche.
............
Și ce s-a-ntristat afară,
Și-n lăuntru-mi simt pustiu,
Mintea-mi plec spre a culege,
Fumuri ale tale gânduri,
Melancolice-n târziu.
Pan
28.03.2002
044.196
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Bogdan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 172
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Bogdan. “Iubitei mele Maria Ioana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-bogdan/poezie/16410/iubitei-mele-maria-ioanaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ceea ce nu inteleg eu este cum un munte sta pe o pana. Ca o pana stand pe o foaie poate ca as mai intelege. Adica cineva care scrie cu pana.
Ce mi-a mai placut este atunci cand omul span este aratat cu degetul ca are un sac cu minciuni. Oamenii astia spani totdeauna toarna gogosi de rai ce sunt. Am citit eu intr-o poveste. De atunci eu ma feresc de oamenii spani dar ei nu se feresc de mine. Nu mai stiu ce sa fac din cauza lor. Ma urmaresc cu sacul de minciuni in spinare.
Dar am sa le spun eu de poezia matale, domnule Pan, si atunci poate ca am sa-i infricosez putin.