Papadopol Elena
Verificat@papadopol-elena
„<audio controls autoplay> <source src="https://aslrq.ro/ASLRQ_fichiers/membri_files/ElenaPapadopol_files/2.mp3" type="audio/mpeg"> Your browser does not support the audio element. </audio>”
Numele și prenumele: Papadopol Elena Născută: 29 octombrie 1972, Constanța Email: papadopolelena@yahoo.com Educație și formare: 1987 - 1991 - Liceul Teoretic Mircea cel Bătrân - Constanța 1991 - 1994 - Colegiul de Birotică, Universitatea Ovidius 1993 - 1997 - Universitatea Ovidius, Facultatea de Litere Activează ca profesor de limba română…
Pe textul:
„Cutia muzicală" de Papadopol Elena
RecomandatPe textul:
„Cutia muzicală" de Papadopol Elena
RecomandatPe textul:
„Cutia muzicală" de Papadopol Elena
RecomandatPe textul:
„Cutia muzicală" de Papadopol Elena
RecomandatDe-o să mă strigi o să-ți răspund chemării
Acum, că taci, distanțe-s pân la tine
Fantome pe-ale-oglinzilor retine,
Pierdute în pustietatea zării.
În speranța că am fost de ajutor...
Pe textul:
„De-o să mă strigi o să-ți răspund chemării" de Ștefan Petrea
"Odaia parcă prinde să suspine
Că ai lăsat-o pradă de vânzării,
Pe-afară stele-ți poartă valul mării
Când eu prin codru haiducesc hermine."
Odaia astfel prinde să suspine
Încet, încet lăsând-o chiar uitării,
Pe creștet luna-ți poartă voalul mării
Când eu prin codru haiducesc hermine.
Pe textul:
„De-o să mă strigi o să-ți răspund chemării" de Ștefan Petrea
Că ai lăsat-o pradă de vânzării
Pe textul:
„De-o să mă strigi o să-ți răspund chemării" de Ștefan Petrea
Odaia astfel prinde să suspine
Pe textul:
„De-o să mă strigi o să-ți răspund chemării" de Ștefan Petrea
Cred că trebuie revăzut un pic versul acesta: "Atunci am văzut clar că nu de urechea mea,"
Am citit cu interes!
Pe textul:
„Vina e ca vântul" de Marius Florin Cristian
Pe textul:
„Se spune" de Liviu Nanu
Pe textul:
„Dar din dar se face alb" de Papadopol Elena
și este cumva o nedreptate
să ne bucurăm
doar de o muribundă parte
din darul albului infinit
aș inversa muribundă cu parte
Pe textul:
„Dar din dar se face alb" de Papadopol Elena
Pe textul:
„Dar din dar se face alb" de Papadopol Elena
Pe textul:
„Dar din dar se face alb" de Papadopol Elena
Am remarcat, la o primă lectură, ce ar fi de modificat:
1) de exemplu pentru fragmentul:
"Cartea roșie" a lui Jung e un coșmar, fără loc în biblioteci și cântărind mai ceva ca un laptop, care e o încântare așa mic, delicat și discret, elegant și costând.."
îți propun: "Cartea roșie" a lui Jung e un coșmar, fără loc în biblioteci, cântărind mai ceva decât un laptop mic, delicat, discret, elegant și costând...
Nu știu totuși dacă e o soluție bună, dacă ești de acord, dar mă gândeam cum să eviți dezacordul: Laptopul e o încântare..
2) " o carte costa mai mult decât o cafea"
să pui" căciulița" lui "ă"
3)la final: "vei tace mai mult" trebuie să fie: vei tăcea mai mult
Și m-am lovit la început de cuvântul "nasol", însă... ca o primă impresie, pe urmă am realizat că poate cuvântul păstrează personalitatea limbajului ales de către autor, pentru a surprinde, într-un fel, locul cărții în realitatea contemporană.
Pe textul:
„Pagini, citit, auto-distrugere " de Sorin Stoica
încrezător = increat
și începea înlătur = și încep să înlătur
și scoli fineturi = și acolo fineturi
Mulțumesc pentru acceptul acestor schimbări în comentariu. Sper să nu se mai repete!
Pe textul:
„Dar din dar se face alb" de Papadopol Elena
Pe textul:
„Dar din dar se face alb" de Papadopol Elena
Pe textul:
„Păsări înșelate de ceață " de Papadopol Elena
Bunicul meu era Dumnezeu. (corect)
Dar în situația:
Bunicul meu (subînțeles) era însăși iertarea din biblie. (aici e finul dezacord)
Apoi am observat că intr-unul din cele două cazuri în care apare conjuncția "încât" se poate renunța la folosirea ei;
Iar pentru versurile exemplificate mai jos care mi-au plăcut extraordinar, propusesem așa:
ştia aşa de bine geometria
încât nu avea nevoie decât de o sfoarã
ca sã construiascã universuri
fânare şi case
împãrţea lungimile şi lãţimile
trasa diametrele şi gãsea înãlţimile
fãrã teoreme şi reciproce
iar cercurile lui nu cunoşteau imperfecţiunea
erau datoare doar punctului
de unde sfoara sa
mi-a desenat pentru prima datã
infinitul
ca pe o joacã de-a perfectul
eliminând acel adverb dubitativ "poate".
Un poem foarte frumos!
Pe textul:
„într-un fel bunicul meu era dumnezeu" de Tudor Gheorghe Calotescu
Adunate de printre trupuri
De copaci cărora le-au
Putrezit brațele.
Și mă voi minuna cum
Lumina soarelui care în lemn
A crescut acum arde în inima
Casei ce am construit-o
Din același pământ
Al cărnii de lut."
M-a impresionat această confesiune și convingerea că lumina soarelui își lasă amprenta asupra oricărui lucru din existența noastră. Am remarcat simbolurile care au puterea de a aduce în prim-plan căldura: lemnul, soarele, casa, inima...
Eu am o variantă pentru strofă a treia:
Și mă voi minuna cum lumina soarelui crescută/ ascunsă în lemn arde acum în inima
casei pe care am ridicat-o
din același pământ
al cărnii de lut.
Aceasta e doar o propunere, dar poemul dumneavoastră are calități evidente. Am simțit, pentru mine, bineînțeles, că o putere mai mare ar avea-o verbul "a ridica", în locul verbului "a construi". Îmi pare bine că poemul a fost evidențiat de comentariul domnului Ionuț. Am lăsat și eu un semn, sperând că nu am deranjat.
Mi-au mai plăcut versurile acestea:
"Fără tine, însă, casa nu are
Suflare, oricât foc aș pune
În adâncul inimii sale!"
Foarte frumos poemul!
Pe textul:
„Foc" de Nincu Mircea
