Texte în proză

...o zi de miercuri. Am hotărât să mergem în excursia amânată de câteva ori. O aventură cu care ne împrieteniserăm toți din familie. Trebuia să fie vreme bună, ca să ne învârtim pe dealurile din

PEPapadopol Elena

0

2

Viața, în tot tumultul ei, îți lasă timp să te și privești. Găsești, astfel, deosebit de plăcut să descoperi că lucrul cel mai prețios al unui om se află în profunzimea lui. Și, în toată alcătuirea

PEPapadopol Elena

0

0

Ramură lângă ramură de brad și, printre ele, precum vârfurile de ace, lumini, care pulsează pe cerul întunecat, stăpân pe oboseala fiecărui ceas al zilei, aducându-mi copilăria din amintiri. Un basm,

PEPapadopol Elena

0

0

Ramură lângă ramură de brad și, printre ele, precum vârfurile de ace, lumini, care pulsează pe cerul întunecat, stăpân pe oboseala fiecărui ceas al zilei, aducându-mi copilăria din amintiri. Un basm,

PEPapadopol Elena

0

4

Oricât mi-ar plăcea scrierile altora și oricât îmi doresc să fiu, în raport cu ele, cu aceeași solemnitate, sau ironie, melancolie, sau rămasă în inocența copilăriei, privirea mea încă își găsește

PEPapadopol Elena

0

0

Nu de multe ori am văzut în ceața iernii, păsări cântând într-un copac, stând atât de aproape una de cealaltă. A fost un fel de poveste a imaginilor, pe care a primit-o privirea învinsă de ramurile

PEPapadopol Elena

0

0