Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

Pagini, citit, auto-distrugere

3 min lectură·
Mediu
O carte e un obiect nasol ca prezentare, incomod, scump și periculos. E făcută din copaci tăiați, nu e tactilă, trebuie să dai la pagini consumând calorii prețioase și să ai grijă, e sensibilă, se rupe, nu are lumină proprie să o folosești și noaptea, ca telefonul, se pătează dacă intri în ea după ce mănânci crenvurști la modul hippie, cu mâna, și mici cu muștar făcând abstracție de scobitori, nu ca o tabletă, care se șterge rapid cu apă micelară de care proștii de editori, tipografi, librari, bibliotecari, scriitori și cititori habar nu au și nici nu le-ar fi de folos, o carte nu e comodă dacă e prea mare, de exemplu "Cartea roșie" a lui Jung e un coșmar, fără loc în bibliotecă și cântărind mai ceva decât un laptop, care e o încântare așa mic, delicat și discret, elegant și costând aproape la fel. În plus, conținutul unei cărți e chinuitor, te face să te deconectezi de la lumea asta minunată și să gândești. Te pomenești, prin urmare, visând ca prostul, uitând de dragul de indice Robor, de picnicul de pe frontul de Est și neglijând intelectualii din politică de la care ai mult mai mult de învățat decât dintr-o nenorocită de carte. O carte costă mai mult decât o cafea într-un loc de fițe, nu merită! Nu agăți tipe mișto citind, poate doar intelectuale perverse care vor să se mărite, să te iubească și să te oblige să citiți împreună seară de seară, la o lampă mică, ca să se încingă cu te miri ce povestiri de Anais Nin și să-ți toarne copii la foc automat, fraiere! O carte e periculoasă, începi să vorbești cu sinonime și metafore de pe vremuri, faci fără să vrei din ce în ce mai puține greșeli gramaticale, exprimarea ta devine ciudată, elevată, te iau băieții de cartier la ochi și nu te mai înțeleg influencerițele de pe TikTok. Dacă deschizi o carte, te intoxici grav cu mirosul respingător de tuș tipografic și începi să te îmbraci cu gust, să te îngrijești mai mult, să fii mai respectuos și mai atent cu vecinii, cu lumea, ori asta te va izola de frumusețea buletinelor de știri zilnice, de simplitatea fermecătoare și de romantismul emisunilor de reality show și de profunzimea zguduitoare a podcast-urilor cu prezentatori vegani, globaliști, alieniști, putiniști, vacciniști și climatologi sensibili și pertinenți, deștepți și vizionari. O carte, odată citită, te va transforma într-un îndrăgostit. Vei iubi și vei fi pierdut. Vei iubi litere, cuvinte, idei, povești, istorii nemaipomenite, poezii, tot ce nu mai e la modă și, mai presus de toate, vei iubi oameni. Vei hoinări prin biblioteci, vei tăcea mai mult, vei asculta cu putere. Nu risca!
0101.300
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
449
Citire
3 min
Actualizat

Cum sa citezi

Sorin Stoica. “Pagini, citit, auto-distrugere .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-stoica/proza/14187632/pagini-citit-auto-distrugere

Comentarii (10)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@papadopol-elenaPEPapadopol Elena
să par demodată, pentru că iubesc cărțile tipărite și mă aliez cu mesajul textului tău; mi-a plăcut forma, energia vanitoasă, un pic ironică pe care ai dat-o suitei de argumente: pro și contra; nu am ratat umorul exemplelor date și, dacă pe parcursul lecturii, cititorul crede că poate să aleagă, ajunge, în final, la filosofia experienței directe cu paginile tipărite - "alteritatea" - care îți schimbă viața. O iubire altfel, dând intensitate visului nostru.
Am remarcat, la o primă lectură, ce ar fi de modificat:
1) de exemplu pentru fragmentul:

"Cartea roșie" a lui Jung e un coșmar, fără loc în biblioteci și cântărind mai ceva ca un laptop, care e o încântare așa mic, delicat și discret, elegant și costând.."

îți propun: "Cartea roșie" a lui Jung e un coșmar, fără loc în biblioteci, cântărind mai ceva decât un laptop mic, delicat, discret, elegant și costând...
Nu știu totuși dacă e o soluție bună, dacă ești de acord, dar mă gândeam cum să eviți dezacordul: Laptopul e o încântare..

2) " o carte costa mai mult decât o cafea"
să pui" căciulița" lui "ă"

3)la final: "vei tace mai mult" trebuie să fie: vei tăcea mai mult

Și m-am lovit la început de cuvântul "nasol", însă... ca o primă impresie, pe urmă am realizat că poate cuvântul păstrează personalitatea limbajului ales de către autor, pentru a surprinde, într-un fel, locul cărții în realitatea contemporană.
0
@cont-sters-2743Șșters
la poezii nu prea le nimereşti, dar la proză le zici bine de tot, iar aici nu iau deloc în calcul micile scăpări deja observate de doamna Elena Papadopol, cu ochiul ei ager. Sper ca mesajul tău să ajungă la cel puţin două milioane de români::))
0
@liviu-nanuLNLiviu Nanu
Uite, îți recomand ”Omul fără însușiri”, ediția aia de 1000 de pagini de la Humanitas. Nu știu dacă am s-o termin de citit vreodată, dar merge foarte bine ca greutate peste borcanul de murături. Pe de altă parte, am auzit la radio un specialist spunînd că pentru hîrtie nu se taie copaci, nu au randament, se taie stuf, papură...
0
@sorin-stoicaSSSorin Stoica
Elena, am scris fără ochelari, într-un loc ciudat, am iertare? Da, observațiile tale stau în picioare, mulțumesc, mă grăbesc să modific! Ionuț, îți mulțumesc și ție, stai liniștit, atât micile laude cât și urechelile au aceeași greutate la mine:))))
0
Distincție acordată
@liviu-nanuLNLiviu Nanu
o steluță năzdrăvană, se pitește
0
@sorin-stoicaSSSorin Stoica
Prea generos, Liviu! Recunoscător!
0
@sorin-stoicaSSSorin Stoica
Da, Liviu, steluța oferită de tine nu apare. Presupun că cineva a fost iar deranjat:)))) M-am obișnuit. Gestul tău rămâne la fel de nobil, totuși.
0
@manolescu-gorunMGManolescu Gorun

Când Mayakovsky, cu futurismul său, ȋn timp ce se sinucidea, a strigat: “Nu trageţi, tovarăşi!”. Vezi să nu ţi se ȋntâmple şi ţie. Lui măcar i se ȋntâmpla ȋn poezie. La matale se ȋntâmplă ȋn proză. O fi original, dar tot acolo ajungi.
0
Distincție acordată
@manolescu-gorunMGManolescu Gorun
O sa mai pun una. Poate apare
0
@sorin-stoicaSSSorin Stoica
Mi se întâmplă și râd, dom' Gorun! Fără râs suntem pierduți!
0