Poezie
Nebunul iubește regina cel mai mult
2 min lectură·
Mediu
Îți scriu, iubito, zăpăcit ca o meduză
Băgată-n cadă și-mbătată cu clăbuc,
Am aranjat: ne luăm cetățenia găgăuză
Și din iubire ne vom interna la balamuc.
Te-aștept la poartă să-ți sărut iar gărgăunii,
Să vii cu ruj pe buze și cu păr frumos,
Că de-mbrăcat îți dăruiesc aici nebunii
Vreo cinci cămăși de forță marca Boss.
Am pile mari, ne dau apartamentu-n care
Au stat napoleoni și hitleri și tutankamoni,
E logic pentru o dragoste așa de mare
Pe care-o doare-n Freud de neuroni.
Mânca-vom pui de eros și pastile rare
Așa cum șade bine zăpăciților de-amor,
Ne vom sorbi șampanii de pe gât, nu din pahare,
Iar dușul rece ne va ține loc de dormitor.
Și copii mulți vom face, și poeme și balade,
Tripleți și gemeni, rime des împerecheate,
Va scrie-n cărți de nebunia noastră ce-o da roade
Din sentimente tralala deloc tratate.
Se vor mira savanți să ne-nțeleagă focul
Și universități fițoase ne vor studia,
Șamani și vrăjitori ne vor cerși norocul
Să farmece și ei, în fine, soarta altora.
Și când ne-o trece viața și dusul cu pluta
Ne-or aștepta gondole în loc de dricuri
Iar Moartea ce crezi că va spune ea, urâta?
"Ăștia trăit-au vieți intense, nu nimicuri!
Te las acum, iubito, e noapte și am treabă,
Fac dușuri reci și tratamente cu bătaie,
Te-aștept să vii să mi te internezi degrabă
La noi, la Secția Veseli, infectați cu hărmălaie.
052125
0
EG
