Iar ca final, verticalitatea
Acest bărbat nu minte, nu bea și nu înșeală, Acest frumos mascul e unicul perfect, Chiar dacă de-acum stă pe orizontală, Este lipsit de vicii, nu are vreun defect. E-ascultător și calm, stabil
Despre moarte și nu doar
Vreau să mă trezesc cu cineva Din somn, din boală, din beție, Să-mi scrie adânc cu gura sa Pe inimă o poezie. Să mă rimeze când mă scrie Cu pana muiată-n iubire, Să-mi facă din suflet
Bărbatul perfect
Ia uite-un Făt-Frumos întins la soare Înconjurat decent de lucruri sfinte, E genul care știe să-nfioare Și unicul bărbat care nu minte. Frumusețea lui stă cuminte-n ramă Deși-l urmează
Joc cu personaje
Obiecții, frecții, corecții, Erecții, lecții, dejecții, Protecții, secții, selecții, Pretenții, FILME, colecții. Dracula cu lucrări la dinți, Umbrele lui Nosferatu, Semințele din "Las
Sâmbătă înainte de balamucul citadin
E dimineață și-i stricat butonul De sonor al lumii din acest oraș, Zeul gălăgiei, luat cu somnul, Devine laș. Liniștea pare mică dar e mare În orașul ăsta mai mereu tăcut, Se tânguie un
La loc comanda cu amor
Dac-ar cădea un cosmos de ciment În capul meu și m-ar lăsa storcit, De-ai fi cu mine tu-n acel moment Aș muri făcut terci dar fericit. O bombă nucleară de-aș mânca Ca mic dejun și mi-ar
Atenție, cade tencuială din Univers
când cu uimire te surprinde dimineața-n pat și te bucuri animalic de trezire, te pomenești cu viața ocupat în timp ce se petrece uluitorul fapt al următoarei răsuflări de mulțumire.
Epistolă găsită la un soldat călcat de tanc
Sătui de pace, mergem la război Și-mi pare rău, iubito, să te las, Destinul nu e prieten cu noi doi, Ne plângem ghinionul într-un glas. Vom lua o pauză de la trăit, Eu lângă moarte, tu un pic
Recviem pentru o lume strâmbă
E secetă și mă întreb de ce nu plânge Nici cerul când ne vede așa de răi și seci, Poate că natura la piept nu ne mai strânge, Sătulă să-și răsfețe copiii prea zevzeci. Nu se mai fac cireșe,
Apocalipsa fiecărei veri
Vreo patru mii de grade are vara asta, Cuptor al unui crematoriu de trei luni, Fierb oameni nemaisuportând năpasta, Iar cei ce nu fierb sigur sunt nebuni. Se văd vieți scurse demonic pe
Descriptio verano
Cuptor. Iar coace Dumnezeu planeta Și se topesc mașinile la umbră, Prăjește lumea pe asfalt planeta Surprinsă de temperatura sumbră. Devine Celsius dictator din nou Și-nchide muritorii-n
Good solution pentru pace în Băneasa
In the forest of Băneasa A venit Lady cu Coasa Să take with ea nesimțiți, Motherfuckers, paraziți, Fans manele, bitches, boi Who make mare tărăboi, People who lasă gunoaie, Gypsies care
Despre amor și alte povești
Azi m-am îndrăgostit și nu știu ce să fac, Îmi fierb hormonii ca niște apucați, Un tren accelerat îmi trece prin stomac Cărând nu oameni, ci fluturi colorați. Îmi zboară sateliți de foc pe
A dumneavoastră, Suzanne
Pășește scurt ca o faraoneasă Inaugurând o nouă piramidă, Din tot cartierul e cea mai aleasă, Chip de zeiță, forme de silfidă. Ea nu vorbește, cântă natural Și nu respiră, ea recită
Fugem, licență politică
Se fuge de ceva sau cineva De parcă s-ar scăpa de moarte, De parcă fugind s-ar învia Ori s-ar ajunge-n viață mai departe. Fug indivizi de tot și toate Descoperind fugitul ca salvare, Se fuge
Ilustrată dintr-un vis
Te iubesc fără motiv și fără vină, De parcă ar avea iubirea înțeles, Te iubesc în întuneric și-n lumină Și te iubesc când viața n-are sens. Am crezut că te iubesc din exaltare, Cum iubește
Nothing, nada, niente, rien, nimic
Atunci când totul doare în oarecare hal Coboară din ținutul cu nume neștiut O entitate stranie cu iz filosofal, Măria Sa superbă, Nimicul Absolut. Nimic nu o aude, nimic nu prevestește Cum
Măria Sa Nesomnul
Eu dorm acum pentru a mia oară În aste ultime cinci mii de nopți, Somnul ăsta relativ mă înfioară, Odihna mea e vizitată des de hoți. Visez un stadiu avansat de comă, M-aș bucura să fiu
Ziua în care mărimea a contat
O fată cu zâmbet mai mare ca lumea, Cu ochi de carbune în stil diavolesc, O fată pe care-o vedeam numai lunea Mi-a spus, într-o zi, din senin, "te iubesc". M-a oprit pe trotuar sub o ploaie de
Apa din cer ne scarpină trufia
Plouă de ieri mai mult ca niciodată, Cade apă infinită peste urbea asta, Ploaia pare apă minerală și nu plată, Îmi clocotește carbozificat fereastra. Robinetul cerului stă fără garnitură Și
Plouă și iar îmi amintesc de tine
E ziua tristei mele contabilități a vieții, O ploaie încăpățânată-mi face plata, Trecutul îmi strivește magia dimineții, În trei secunde mi-e melancolia gata. Mă dor secrete și mă-nțeapă
Joaca de-a definițiile
Am adorat cuvintele s-ascult Și să le-așez cu tâlc în propoziții, Probabil nu-s cu mult mai mult: Colecționar mărunt de definiții. O carte-i o amantă cu rimel de tuș, Un circ este-o planetă în
Cu duioșie, Măria Sa Copilul.
Flori de mac roșii ca focul, Lacul de smarald din sat, Vara-mbogățind tot locul, Paradis greu de uitat. Țânci de la oraș, o droaie, Adunați de-ai lor bunici, Uzi până la piele-n ploaie Și
Poveste cu mincinoasă
Prințesă mincinoasă care ești, Cu piele fină și vrăjeli în sânge, Ce bine stai ascunsă în povești Și râzi de scriitorul care plânge! S-a-ndrăgostit de tine fără leac Creându-te frumoasă și
