Măria Sa Nesomnul

mi-am permis mai demult (din prostie) să plantez la subsolul textelor dvs. tot felel de critici -cum bine le-ați numit- invidioase. Vin astăzi cu o batistă-n băț curată și de culoare albă. Iar ca să mă revanșez, o să încerc și un comentariu constructiv: Puteți vă rog sa dezvoltați versul 12 (care mi se pare nedrept pus ultimul) acordându-i o strofă separată? Apreciez cu susțienere cam tot ce scrieți! Vă mulțumesc.

Vă onorează comentariul. Ca mai mereu, cea mai bună pace e a poeziei. Da, și eu cred că versul 12 merită mai mult deși în prima fază am crezut că e ca un ghimpe. Voi lua în considerare. Vă salut!

orice ai avea de spus se jnscrie in parametrii ideali ai naturaletii, cu numar de aur in aluat. Canta poemul tot, dezvolt curiozitati de presedinte de scara de bloc sa contemplu un exercitiu semnat de tine despre NIMIC. Plăcere vinovată mi-e!.

P.S.
Dacă o citeşti şi ne-o trimiți mp3 are loc pe Radio Agonia. Pentru orice nelămuriri îți stau la dispoziție.

Mulțumesc de trecere și invitație, domnule Geană. Analizez.