Poezie
Ziua în care mărimea a contat
1 min lectură·
Mediu
O fată cu zâmbet mai mare ca lumea,
Cu ochi de carbune în stil diavolesc,
O fată pe care-o vedeam numai lunea
Mi-a spus, într-o zi, din senin, "te iubesc".
M-a oprit pe trotuar sub o ploaie de vară,
Eram trecătorul unui august pierdut,
Am oftat de parc-o vedeam prima oară
Și-am fost fericit s-o mai văd un minut.
Dar atunci s-a-ntâmplat ceea ce niciodată,
O-ntâmplare mai dulce decât orice vis,
Fata frumoasă, cea mai visată vreodată
S-a oprit, mi-a zâmbit și două vorbe a zis.
"Te iubesc", repeta tremurând și peltic
Într-o limbă nici nouă, nici vie, nici moartă,
Iar eu deveneam tot mai mic și mai mic,
Zdrobit de emoții, de drag și de soartă.
Mă topisem de-amor dar aveam o dilemă:
Cum puteam s-o păstrez pe vecie a mea?
Dar ea s-a gândit mai rapid la problemă
Și mă poartă, de-atunci, ca breloc la curea.
00648
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sorin Stoica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorin Stoica. “Ziua în care mărimea a contat .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-stoica/poezie/14190370/ziua-in-care-marimea-a-contatComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.