Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Cu duioșie, Măria Sa Copilul.

1 min lectură·
Mediu
Flori de mac roșii ca focul,
Lacul de smarald din sat,
Vara-mbogățind tot locul,
Paradis greu de uitat.
Țânci de la oraș, o droaie,
Adunați de-ai lor bunici,
Uzi până la piele-n ploaie
Și mai mari dar și mai mici.
Trei luni de vacanță mare
Prin poiene, râuri, lunci,
Școala-nchisă-n depărtare,
Zece mii de ani de-atunci.
Cucuie, scaldă, hărmălaie,
Primele iubiri în șură,
Cules cireșe la copaie,
Trecute din gură-n gură.
Mămăligă, teci cu lapte,
Vacile umplând șoseaua,
Seri cu greieri și cu șoapte,
La iubiri făcând safteaua.
Nici bunicul, nici bunica,
Nici nimic n-a mai rămas,
Amintiri umplând nimicul
Existenței în impas.
071.094
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
103
Citire
1 min
Versuri
24
Actualizat

Cum sa citezi

Sorin Stoica. “Cu duioșie, Măria Sa Copilul. .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-stoica/poezie/14189952/cu-duiosie-maria-sa-copilul

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stefan-petreaȘPȘtefan Petrea
e de o delicatețe deosebită...
Asta mi-a sărit în ochi,
dar și plenar e de foarte bine...
0
@sorin-stoicaSSSorin Stoica
Cu sincere mulțumiri, Ștefan, până nu intră "artileria grea" și mă asasinează:)))))
0
@stanica-ilie-viorelSVStanica Ilie Viorel
care ne conduce, cu blândeţe, în locurile din timpul copilăriei noastre

din păcate, fără vreo ilustrare, puţini,
tot mai puţini sunt cei care să mai -vadă- despre ce este vorba

poate că titlul ar trebui ales mai cu grijă, să fie de folos poeziei

titlul acesta ar putea fi folosit ca o notiţă sub titlu


spor!
0
Distincție acordată
citindu-vă acest duios memento al unei existențe într-adevăr în impas, scris parcă din condeiele cu lacrimi albastre ale fiecărui naufragiat departe de malurile copilăriilor noastre, mi-a apărut de-odată în suflet chipul Pistruiatului, veșnică flăcăruie a lumânărilor care-am fi dorit să fim, copii ai generațiilor de Cavaleri Jurați ai Florilor de Cireș.
Mi-a apărut și Buna, întotdeauna cu batista după ea, vânând fiecare fir de muci din nasul zgribulind în primele, puține adieri mai calde de Mai, încercând cu disperare să ascund cărăbușii căutându-și drum de scăpare din buzunarul unde-și împărțeau locul puțin, cu sfântul briceag, cuțâtul obligatoriu fiecărui pui de Moroșan.

Ați scris un poem al unor frumuseți simple, pure, cu rezonanțe Topârcene, având curajul rar în contemporaneitatea căzută pradă unui dadaism scufundat în blablaism, să puneți flori de maci, seri și greieri, bunici și cireșe, ploi și copăi, înapoi în poezie.

Cu drag,

rc-m
0
@sorin-stoicaSSSorin Stoica
Mulțumesc și ai dreptate, mă gândesc la un titlu. Aștept și propuneri.
0
@sorin-stoicaSSSorin Stoica
Îți mulțumesc pentru frumoasele cuvinte, m-ai emoționat.
0
sublim.

rc-m
0