Poezie
Aflu de la tine, mamă, că n-ai murit deloc
2 min lectură·
Mediu
Aș vrea să-ți scriu o poezie, mamă
Dar simt că-mi sunt ideile de plumb,
În plus, când vreau să-ți scriu ceva simt teamă
Că toate literele lumii nu-mi ajung.
Nu pot deloc să mi te pun în rime
Și nici să îți vorbesc ca și cum nu ai fi,
Abia de scriu o slovă și mi-e dor de tine
Și mă opresc, oftez... Fac asta zi de zi.
Tu nu ești om de pus în poezie
Și nici o mamă lesne de descris rimat,
Când m-ai născut, asta mi-ai dat tu mie:
Iubire de nescris în suflet de băiat.
Probabil te întrebi ce fac la astă masă
De nici nu scriu și nici nu simt că-s viu,
Păi uite, îmi imaginez că ești și tu acasă,
Mă mângâi și îmi spui să dorm, că e târziu.
Și te ascult, te-mbrățișez de noapte bună,
Mă uit în urma ta cum mi te duci domol,
Nu vreau ca fără tine soarele s-apună
Și nici fără de tine mâine să mă scol.
De ce să-ți scriu, atunci? Oricum nu pot,
Așa că stau emoționat și te cobor din vis,
Mă uit la un tablou cu tine, sprijinit în cot,
Întind o mână și îți mângâi părul nins,
M-apropii, mă fac mic, intru-n tablou de tot,
Și-atunci tu-mi șoptești încet, aproape stins:
"Să nu fi trist, sub crucea mea nu-i niciun mort".
00763
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sorin Stoica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 228
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorin Stoica. “Aflu de la tine, mamă, că n-ai murit deloc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-stoica/poezie/14170839/aflu-de-la-tine-mama-ca-n-ai-murit-delocComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.