Cutia muzicală

acest poem autobiografic, cu un final foarte sugestiv! Scorpionul poate împunge, poate vâna, dar poate şi cânta, pentru a mângâia suspinele... Iată ce abilitate extraordinară, mai rar întâlnită la aceste vieţuitoare speciale..., capabile să supravieţuiască în cele mai grele condiţii. Începutul poemului, aparent banal, mă trimite cumva la constelaţia scorpionului, acea căutare a sinelui pe cerul înstelat. Iar suprinderea florilor, cât de fain este atunci când plouă în deşert, o dată la nu ştiu câţi ani, iar florile răsar şi înfloresc, fericindu-i viaţa scorpionului şi aducându-i mai multă iubire, dar şi mai multă pradă...

Felicitări!

pentru lectură și comentariul care m-a uns la suflet! Scorpionul nimic nu obține ușor, decât cu perseverență, prin muncă și atunci e răsplătit.

e bun,
dar doua strofă
și finalul
sunt colosale...

Felicitări!

mulțumesc mult pentru lectură și semn!

pentru evidențierea poemului! Cu respect, în suflet!

M-a surprins placut poemul.
Ultimele doua versuri ar putea forma singure un alt poem; e ceva orfic ȋn ele, vibrațiile « muzicale » ale inimii sublimȃnd la modul cel mai fericit natura scorpionului. Ma ȋntreb ȋnsa daca ȋn restul poemului nu lipseşte o notǎ, cȃt de stinsǎ a ambivalenței eului liric, care sa justifice finalul.

aţi pus o întrebare foarte bună. Cred că se poate deduce răspunsul din "cele mai grele momente", cele de dinainte de prefacerea în cea mai uşoară linişte. Sau din căutarea unui alt eu, pe cerul înstelat. Deci, e foarte subtil reliefată ambivalenţa. Ori, scorpionul de la final concluzionează tocmai această prefacere, transformare, fiindcă, dacă accesăm simbolistica, Scorpionul este semnul renaşterii, al transformării profunde, al morţii şi regenerării. Scorpionul, fiind un semn de apă, nu ne putem aştepta la acea explozie, la acel foc, la acea notă contrastată izbitoare, la acel borderline specific, de exemplu, berbecilor. E un text mai aşezat, mai cuminte, ca o apă lină, ascunzând, subtil, profunzimi nevăzute de cel care priveşte doar frunza care pluteşte pe ea.

pentru analiza atentă a textului meu. M-a surprins plăcut!

vă mulțumesc încă o dată pentru comentariile inspirate, prin care ați perceput poemul. Mi-au adus bucurie! Abordați poemele complex, subliniați calități, defecte...; este un lucru aparte să vii în sprijinul autorului.

în comentariile anterioare, s-a spus deja tot ce se putea spune, așa că mă rezum la a lăsa un semn.

(+) Cele mai bune versuri, pentru mine:
"sunt un scorpion
în cutia muzicală a inimii"

Numai de bine!

Vă mulțumesc frumos pentru lectură și semnul lăsat! Mă bucură prezența dumneavoastră în pagina mea! Numai gânduri bune!

Sigur, dacă luăm ambele versuri din finalul textului, există un dram de autenticitate. Altfel, metafora aceea, „cutia muzicală a inimii”, este un clișeu. Am dat căutare să mă conving. Am găsit-o în mai multe texte oarecare, nu poetice.
În ansamblu, textul nu m-a convins. Dar, nu contează ce spun eu.

Vă mulțumesc frumos pentru lectura poemului și pentru comentariul dăruit! Este posibil ca expresia să fie prezență și în alte texte. Chiar nu am verificat.

Mulțumesc din tot sufletul celor care au lăsat semn, care și-au rupt din timpul personal pentru lectură; ce pot să adaug e faptul că ultimele două versuri îmi sunt foarte dragi. Poemul va rămâne așa, în această formă și pe hârtie.
Vă doresc tuturor numai bine!