Poem omonim

poate părea câteodată o fugă după fata morgana, o goană de a atinge orizontul, pentru că pe măsură ce știm, ne dăm seama de imensitatea necunoscutului, veșnică ispită ce ne apropie depărtările!
Mi-a plăcut!

Mulțumesc nespus pentru lectura poemului și interpretarea personală a versurilor, atât de frumoasă!

Consider că se caută Sophia, dar și mai mult, bucuria existențială, fructul Pomului Vieții, gustat câte puțin în livezile unor oameni cu viețuire aleasă, genii, revoluționari, eremiți, artiști nemaiîntâlniți. Căutarea semințelor vieții eterne, din controversele conștiinței (dialogul interior aproape continuu, al sinelui cugetător).

Nu înțeleg bine titlul.

nu-mi place alternanța dintre persoana a doua și a treia în conținut, provoacă confuzie, face textul mai greu de digerat

propun adresarea peste tot la persoana a treia: l-aș căuta, i-aș cere, pentru a păstra misterul până la final

Apoi, ultimul vers trebuie schimbat, ca să nu rimeze meu cu mereu, și nu aș mai repeta căutarea de la început

acolo poate fi relevată găsirea și trecerea la persoana a doua: și, poate că atunci, vei apărea și tu

la versul 2 aș pune: aș căuta. Ca să nu se bănuiască ce cautați.

Domnule Dragoș Vișan,

Mulțumesc foarte mult! Mulțumesc pentru interpretarea atât de rafinată și profundă a legăturii de omonimie!

Domnule Ionuț Caragea,

Îmi place această nouă formă a poemului! Soluția propusă de a trece la persoana a treia este mult mai potrivită. Iar ultimul vers vorbește de la sine. Este ingenios regândit poemul! Mulțumesc foarte mult!

Cu deosebită prețuire,
Elena

Merită lăsate verbele cu funcție de predicat la aceeași persoană întâi. Până la versul ultim. Nu știm despre cine e vorba în versul final, "și poate atunci vei apărea", însă glasul ori perspectiva "copilului" din incipitul poetic știe, intuiește mai bine.

Copilul din noi diferă încă de persoana matură. Poftirea, căutarea aceasta sunt într-o stare de reverie, ori din zona liberă onirică. E ca o stare de grație, apropiere de lumină, fructul fiind călător prin "mai multe livezi". Muritorilor nu le sunt date merele hesperidelor. Unor oameni ce dețin secretul păstrării sufletului ancestral de copil le este dată o altă vedere a realității aș spune chiar duble. "Lumina" este cea neaflată în viață, cea dorită de suflet.

vă mulțumesc nespus pentru interpretarea aceasta scrisă cu sufletul. Așa este... Această lumină se reflectă și în sufletele noastre, și în sufletul naturii... Aceasta este contingența cu spiritul!

Unde altundeva decât în lumina sufletului pot încolți semințele livezilor? Frumos textul!

Vă transmit mulțumirile mele cordiale.

prietenilor din atelierul literar și administrației! Pentru interpretările cu care mi-au venit în ajutor, pentru acea aură liniștită, dar vizibilă și îmbucurătoare a steluțelor primite!