Poemul de vis

cu scurte treziri, pentru a scrie pe bileţele. Am şi scris un poem pe această temă, Sunt poet, ba chiar am explicat fenomenul şi în romanul meu memorialistic. Deci, din această perspectivă, mă regăsesc, dar, totodată, nu e un subiect nou, care să mă extazieze. Plus că începutul e cam lung.

Aş începe aşa:

m-am trezit
și nu mi-am mai adus aminte
de poemul din vis

am rămas doar cu o linişte
care nu poate fi spusă
un zbor doar al meu..


în fine, sunt multe elemente de legătură în surplus, nu o să stau să refac tot poemul, nu e de datoria mea asta, dar vă sugerez să ţineţi cont de factorul concentrare...

succes!

Vă mulțumesc mult pentru trecere și pentru gândurile împărtășite! M-a bucurat mult să citesc comentariul, dar și să aflu că v-ați regăsit în temă. Am citit romanul dumneavoastră memorialistic și, la rândul meu, m-am regăsit în stările transmise. Despre poemul meu, sunt de acord, e o temă frecvent abordată, nu e un text care să iasă din tipare, dar așa a venit inspirația și a curs exact cum l-am scris. Îmi place mult începutul pe care l-ați propus. O să revin asupra lui și voi încerca o reașezare. Vă mulțumesc încă o dată!

Poemul viselor mele, care e consubstanţial cu poemul Dv. E vorba de cântul acela aedic, din care se inspiră toţi poeţii, după cum zicea Ion Barbu.