Păsări înșelate de ceață

întregește identitatea. Coacerea interioară schimbă și exteriorul. Se pregătește cu toate notele diferite să cânte simfonia androginului, a perfecțiunii! Mi-a plăcut cum ai orchestrat totul spre a rotunji rodul creației!

Un titlu simplu, un poem despre plimbări în toată Dobrogea până la Capul Caliacra, deși pare că eul liric modest nu s-ar fi depărtat prea mult de casă.
Se ghicește subtil dialogul cu cineva drag din familie. Este și poem descriptiv, autumnal, și poem de dragoste. Vă garantez!

Chiar începutul textului o dovedește. Din conversația cu iubitul partener se naște Poezia.

Păsările sălbatice migratoare "au făcut cale intoarsă" în această toamnă prea călduroasă, fiind "înșelate de ceață" precum piloții unor avioane.
"Iarba crescută [...] ruginie" e personificată: întinde "o cursă statorniciei".

nu-mi place dialogul poetic, adică primele și ultimele două versuri. Duc poezia un pic în banalitate. Fără acele versuri, ar fi un stil a la Bosquet, în care poetul observă, remarcă, concluzionează, păstrând o oarecare distanță fată de eu-l obișnuit, obișnuit să spună, să răspundă. Aș schimba titlul cu Păsări înșelate de ceață și aș elimina cele 4 versuri despre care am vorbit.

pentru povestea creată și dăruită mie.

domnule Dragoș Vișan. Da, poemul a început dintr-o conversație personală, din familie. Ați intuit bine. Am citit, cu drag, rândurile dumneavoastră.
Călători prin Dobrogea suntem deseori...

domnu Ionuț, pentru soluția constructivă pe care mi-ați propus-o. Aveți dreptate. Însă doresc să o aprofundez. Mulțumesc din suflet.

mi-ați dat de gândit, pentru că îmi place foarte mult varianta dumneavoastră.

Dragos, cu siguranta, nu se va supara.

pe acest site. Si am ramas. Dar daca vine Ecaterina si-mi da vreo 3 stele de-astea, genial argumentate, fug mancand pamantul... Apoi imi fac lobotomie, ca sa uit c-am intalnit-o. Hahaha!

Mă bucură că v-a atras poezia mea. Vă mulțumesc pentru cuvintele, pe care mi le-ați adresat. Cu drag, vă doresc, asemenea,o zi frumoasă, luminoasă!

Vă trimit gândurile mele bune și vă îmbrățișez! Mai și glumim.

E toamna plăcută

M-ai intrebat: Cum este afară?
O toamnă cum îmi place mie, ți-am răspuns.
Ieri a fost soare și ne-am plimbat împreună.
Azi e înnorat și am pus visurile la uscat.
Destinul lor este să șteargă
amprentele umbrelor în viețile noastre.
Copacii sunt colorați.
Nimeni nu le-a dat motiv să fie văzuți altfel.
Iarba crescută e ruginie.
A-ntins o cursă statorniciei.
Păsările încă mai cântă.
Înșelate de ceață, au făcut cale întoarsă.
E toamna care-mi place mie.
Și tu mi-ai spus: Frumos...!

un poem, crâmpei

Vă mulțumesc frumos pentru lectură! Aveți dreptate, poemul este un fragment dintr-o conversație...