Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@papadopol-elenaPE
Papadopol Elena
@papadopol-elena
Poezie

Credință

1 min lectură·
Mediu
Demult,
mi-a ieșit în cale un bătrân.
Semăna cu Moș Crăciun:
ochi scânteietori, obraji aprinși,
un fel de binecuvântare ce trece
fără zgomot
și rămâne-n amintire.
Țineam copilul de mână
pașii lui învățând pașii mei,
iar El ne-a urat viață lungă;
Apoi... s-a risipit printre oameni,
precum un vis de vară
care nu cere iertare.
Anii au trecut.
O toamnă plină de ciorchini
m-a întâmpinat
cu un alt bătrân...
sprijinit în baston,
cu mâinile tremurând.
Ochii lui,
de un albastru șters,
mă căutau.
„Timpul e prețios.
Nu-l pierde cu mine!”
... Când m-am rătăcit și eu
sub bolta stelară,
precum un soare care întârzie,
L-am regăsit...
un bătrân zâmbind,
dar gata pentru un răspuns:
"Trebuie să ne bucurăm de
tot ce ne dă Dumnezeu.”
Întreabă-mă cum trăiesc!
Am pe cine iubi?
Au și ei aceeași încredere
în mine?
Caută credință în aproapele tău!
02868
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
143
Citire
1 min
Versuri
37
Actualizat

Cum sa citezi

Papadopol Elena. “Credință .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/papadopol-elena/poezie/14190200/credinta

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-2743Ș
șters
Stilul nu vă definește. Duce mai mult spre proză. Lirismul cam lipsește. Am reținut doar:

Când m-am rătăcit și eu
sub bolta stelară,
precum un soare care întârzie,


Ori concentrați, ori faceți o povestioară frumoasă, la care adaugați mai multe elemente de decor.
0
@papadopol-elenaPE
Papadopol Elena
domnul Ionuț, pentru lectură și observații! Sunt binevenite! Voi reveni asupra textului!
0