Poezie
Credință
1 min lectură·
Mediu
Demult,
mi-a ieșit în cale un bătrân.
Semăna cu Moș Crăciun:
ochi scânteietori, obraji aprinși,
un fel de binecuvântare ce trece
fără zgomot
și rămâne-n amintire.
Țineam copilul de mână
pașii lui învățând pașii mei,
iar El ne-a urat viață lungă;
Apoi... s-a risipit printre oameni,
precum un vis de vară
care nu cere iertare.
Anii au trecut.
O toamnă plină de ciorchini
m-a întâmpinat
cu un alt bătrân...
sprijinit în baston,
cu mâinile tremurând.
Ochii lui,
de un albastru șters,
mă căutau.
„Timpul e prețios.
Nu-l pierde cu mine!”
... Când m-am rătăcit și eu
sub bolta stelară,
precum un soare care întârzie,
L-am regăsit...
un bătrân zâmbind,
dar gata pentru un răspuns:
"Trebuie să ne bucurăm de
tot ce ne dă Dumnezeu.”
Întreabă-mă cum trăiesc!
Am pe cine iubi?
Au și ei aceeași încredere
în mine?
Caută credință în aproapele tău!
02898
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Papadopol Elena
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Papadopol Elena. “Credință .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/papadopol-elena/poezie/14190200/credintaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
PEdomnul Ionuț, pentru lectură și observații! Sunt binevenite! Voi reveni asupra textului!
0
Când m-am rătăcit și eu
sub bolta stelară,
precum un soare care întârzie,
Ori concentrați, ori faceți o povestioară frumoasă, la care adaugați mai multe elemente de decor.