Iubește-mi lumea
în inimă e dimineață dau nas în nas cu Luceafărul poet de geniu m-a hrănit cu poeme și cu șampanie de multă vreme privesc în oglindă ca într-un spațiu al timpului ce m-a frapat? o mică
PEPapadopol ElenaPoemul de vis
am scris odată cel mai frumos poem într-un vis chiar am făcut lucrul acesta cuvintele veneau dictate și eram uimită de versul meu ce poem divin! m-am trezit și nu mi-am mai adus
PEPapadopol ElenaCredință
Demult, mi-a ieșit în cale un bătrân. Semăna cu Moș Crăciun: ochi scânteietori, obraji aprinși, un fel de binecuvântare ce trece fără zgomot și rămâne-n amintire. Țineam copilul de
PEPapadopol ElenaCalliope
Tânjesc după maci. Pe vremea asta, erau roșii, aprinși. Explozia culorii din iarbă redesena aerul. Pe drumul de întoarcere către mine, mă întâmpină o singură floare, crescută printre umbre
PEPapadopol ElenaSentiment în 5D
Din stea în stea... Distanța nu e doar între oameni, ci și între dorințe, între atingeri ce nu se întâmplă. Luna, Soarele. Și dragostea lor nebună, în care nu se contopesc
PEPapadopol ElenaDouă flori roșii
Un miracol... Dumnezeu știe povestea fiecărui om. Tăcerea acoperă tot, precum norii ce-și scutură fulgii de nea să simtă și ei primăvara, în această lume unde toate lucrurile sunt
PEPapadopol ElenaSă simți fericire pentru ceea ce înseamnă aproapele tău
Dumnezeu este un poet erudit, poezia Lui nu dispare, o simți cu inima, o porți cu tine peste tot. Să privești răsăritul, sau măcar o rază de soare strecurată printre crengile unui
PEPapadopol ElenaO clipă de intruziune
Oricine trăiește și iubește visează să scrie cea mai frumoasă poezie. De multe ori, mi-e teamă că nu mai știu să scriu, nici măcar închizându-mă în mine, asemenea unui cui care pătrunde în zid, cu
PEPapadopol ElenaFiecare suflet are o stea îndrăgită
nu-mi trebuie timp să mă întorc la zâmbetul neauzit căutând cu privirea natura îmi oferă un cuib înverzit prins în ramurile unui copac uscat cântecul puilor să-i fie speranță mi-e dor și nu
PEPapadopol ElenaDestrămare
amintirile mi se-arată acolo unde marea lovește cu ingambament stâncile pot să-mpletesc lumea cu firul orizontului dar găsesc o înțelegere dureroasă: totul se destramă asemenea
PEPapadopol ElenaCutia muzicală
oriunde merg caut un cer înstelat aștept un aer mai cald și florile să mă surprindă cât de ușor se ivesc din pământ eliberez cântecul să mângâie suspinele să prefacă cele mai grele momente
PEPapadopol ElenaDar din dar se face alb
am primit ghiocei și ofer ghiocei de dragul unei zile de primăvară nu i-am ignorat niciodată i-am iubit de când eram copil atunci îi vedeam în grădină sau într-un pahar pe masa din
PEPapadopol ElenaNoi ne iubeam
tu îmi cunoșteai toate gândurile cu toate rugile îngemănate în suflet ce frumos îmi spuneai: te iubesc! atrăgând asupra ta situații când nici marea nu știa ce să mai inventeze ca să îmi facă
PEPapadopol ElenaCanon
În inima durerii strecurate printre cuvinte, sunt un copil rămas singur. În suflet e luptă. Strig, crezând că Dumnezeu m-a uitat. Dincolo de ceea ce se întâmplă, pământ și cer, cât cuprinde privirea.
PEPapadopol ElenaVerdele care nu se scutură
am despodobit bradul și mi-am amintit de primul Crăciun petrecut împreună mi-ai dăruit un simplu trandafir apoi, în următorul an neștiind ce cadouri ne-ar plăcea ne-am scris câte o
PEPapadopol ElenaDelir
zori inexistenți pe străzi luminile felinarelor par false orizont închis plouă nu sunt frunze nu este iarbă nu-i început de primăvară nici vis nici viață adevărată inima se strânge compară
PEPapadopol ElenaIzvoare secate
între mine și lume o prăpastie adâncă în suflet păstrez duioșia amintirilor reînviate povești, alinare, timp, speranțe soare și nori, ploi de vară o răsuflare prin care să te
PEPapadopol ElenaVeșnicie
uneori mi-e frică să nu simt nimic nimic din magia nevinovată pe care o trăiesc și am trăit-o în zilele de iarnă privind fulgii de nea albul zăpezii și aerul rece proaspăt îmi ajung în
PEPapadopol ElenaVeșnicie sub semnătura lui Dumnezeu
ai coborât pe căi de lungi singurătăți într-un amurg profetic trinitar și abur cald de vietăți din stea și sânge Te-ai desprins, neîntinat spre mântuirea noastră cu nimb de aur, smirnă și
PEPapadopol ElenaDoar jumătate de poveste
când fugi fără sens din calea iubirii din greșeală apuci pe drumuri pustii cad frunze cu sutele de mii să te abați de la singurătate atâta strigăt în tăcere atâta-nverșunare atât de
PEPapadopol ElenaInterviu
- Închipuie-ți o plimbare pe cărarea deschisă de lumina lunii deasupra mării! Ai merge? -Da. Până ajung pe Lună! - Răspuns greșit. Te-ai avânta și, la un moment dat, ai începe să strigi: "Hai să ne
PEPapadopol ElenaRopotul
ajută-mă, Doamne, să fiu pasăre eliberează-mă de tot ce mă arde gândurile-mi fug precum lacrimile din ochii ce-ți caută zarea ninge cu petale peste pământul uscat iar inima, un fluture în
PEPapadopol ElenaGri
o zi întunecată de noiembrie o adiere de durere un oraș pustiu mult prea pustiu pentru toată frumusețea copacilor dezvăluită în tainele amintirilor natura-i muribundă fluviul nu se tulbură
PEPapadopol ElenaTotul sau nimic
am să plec în clipe de lumină cu părul albit de anii care au nins pentru a-mi pierde urma în lumea largă câte rugăminți nu am trimis câte nu am tot cerut o altă primăvară chiar și o altă
PEPapadopol Elena