Dar din dar se face alb

sau strânși câțiva
puși într-un pahar

ori

sau strânși câțiva
într-un pahar

ori

sau într-un pahar

şi la final aş face o inversare:

și este cumva o nedreptate
să ne bucurăm
doar de o parte restrânsă
din darul anotimpurilor

sau într-un pahar

ca să nu se repete restrângerea

mă gândeam la altceva acolo, la darul albului infinit. Nu pot asocia ghioceii cu darul toamnei, de exemplu. Darul albului infinit ar fi însă o trecere în altă dimensiune...

domnul Ionuț! La prima modificare m-am gândit încă de aseară, după ce am postat poemul, rămânând să regândesc și ultima parte a poemului, dar varianta dumneavoastră e mai curgătoare, mai lină. Da! Și albul infinit este o sugestie rară, fină, se schimbă nuanța de la ceea ce îți oferă timpul, prin cele patru anotimpuri, la încrezător, la veșnicie, puritate... albul curat... Vă mulțumesc încă o dată foarte mult! La ultima sugestie mă mai gândesc..., Se întâmplă că, după ce postez textul, parcă mă îndepărtez de el și începea înlătur ce este în plus la text, așa cum am făcut și la textul de proză și încă mai am și scoli fineturi... de lucrat

vedeţi dv. ce şi cum...

pentru intervenție! Am modificat! Cu scuzele de rigoare, îmi corectez și comentariul:
încrezător = increat
și începea înlătur = și încep să înlătur
și scoli fineturi = și acolo fineturi

Mulțumesc pentru acceptul acestor schimbări în comentariu. Sper să nu se mai repete!

cum ar fi şi muribundă?

mă refer la penultimul vers

asta fiindcă noi ne bucurăm de ceva trecător, care se ofileşte şi va muri, în timp ce lumina aceea albă şi puritatea iubirii sunt veşnice!

Cred că ar aduce o notă contrastantă mai puternică.

Ce-mi place la poem este că începe banal, dar se termină în forţă, cu o întrebare care ne dă de gândit...

domnul Ionuț, păstrez și muribundă. Deși atât "restrânsă", cât și "muribundă" sunt cuvinte care dozează..., "muribundă include și un alt sens, cel natural, de trecere în neființă și atunci cuvântul muribundă este mai bine corelat cu albul infinit. Mulțumesc din suflet!

aţi sesizat foarte bine. Felicitări pentru poem!

Titlul este Dar din dar se face alb, nu-i aşa?

evident, ultima subtilitate lipsă

intervenția dumneavoastră! Vă mulțumesc pentru inspirația cu care ați gândit poemul meu; desigur că, astfel, proverbul citat se poate schimba.

As vrea la ultima strofă sa mai aduc o modificare:

și este cumva o nedreptate
să ne bucurăm
doar de o muribundă parte
din darul albului infinit

aș inversa muribundă cu parte

da, aşa e, proverbul se poate schimba. Albul este, evident, articulat, şi face trimitere la Rai. Mi-am adus aminte de Blaga:

Lumina raiului

Spre soare râd!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume și-s pagân!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atâta râs făr'de căldura raului?
Și-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,
de n-ai fi frământată,
Sfânto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?
Ca un eretic stau pe gânduri și mă-ntreb:
De unde-și are raiul -
lumina? - Știu: Îl luminează iadul
cu flăcările lui!


Cu diferenta ca la Dv, Raiul e luminat de albul ghioceilor.

Numai de bine!

Mulțumesc și pentru poemul lui Blaga! Superb!