Noi ne iubeam

ca un mic minus, nu-mi place împerecheate, fiindcă mă duce cu gândul şi la alte lucruri, dar înţeleg nevoia expresă de a face trimitere la sufletele pereche

cu toate acestea, aş prefera îngemănate, care e mult mai poetic

interesant efortul mării de a se ridica prin valuri, şoapte, briză etc. la nivelul te iubescului, dar şi mai interesant finalul, dacă e să facem o paralelă la vechea legendă, în care Dochia a ales să devină stâncă, pentru a nu-şi părăsi pămânul şi neamul

autoarea vine cu o tuşă personală peste vechiul pergament: acea iubire capabilă să învingă orice obstacol, acea iubire care te face să mergi mai departe..., să dea viaţă din nou inimii împietrite.

Mă bucură trecerea dumneavoastră și propunerea. Da, aveți dreptate. Îngemănate e mai potrivit. Voi lua acest cuvânt! Mulțumesc mult, încă o dată.