Despre autor
PEPapadopol Elena
@papadopol-elena
0 urmăritori
Numele și prenumele: Papadopol Elena
Născută: 29 octombrie 1972, Constanța
Email: papadopolelena@yahoo.com
Educație și formare:
1987 - 1991 - Liceul Teoretic Mircea cel Bătrân - Constanța
1991 - 1994 - Colegiul de Birotică, Universitatea Ovidius
1993 - 1997 - Universitatea Ovidius, Facultatea de Litere
Activează ca profesor de limba română şi limba germană la instituţii de învăţământ din Constanţa.
Publicații:
1) Volumul de poeme UMBRE din paradis, Editura Fides, 2019 (Debut literar în revista Luceafărul – Botoșani, cronica intitulată Reverie poetică cu irizări nostalgice de lumini și umbre, cu referire la volumul Umbre din Paradis, scrisă de către scriitorul și criticul literar Ionuț Caragea; articol publicat atât în revista Luceafărul – Botoșani, 27.02.2020, cât și în paginile revistei ASLRQ nr. 11, aprilie, 2020, de către scriitorul Ionuț Caragea);
2) Volumul de poeme și aforisme Poeme rupte din soare, Editura Fides, 2021;
3) Volumul Memoria autografelor - studiu despre poemele, citatele și aforismele lui Ionuț Caragea, Editura Fides, 2023 (cîteva rânduri inserate în cronica scrisă de prof. univ. dr. Maria – Ana Tupan, în revista Contemporanul, nr. 6, iunie 2024);
4) Volumul de poeme Altădată norii fugeau pe cer, Editura FIDES, februarie 2024 (cronică scrisă de prof. Cornelia Grozavu, în revista Luceafărul - Botoșani, iulie 2024)
Din 2021 face parte din Cenaclul Literar Mihail Sadoveanu – Constanța, cu apariții atât în reviste literare, cât și în Antologiile Festivalului Internațional al Aforismului organizat la Tecuci, edițiile a V-a - 2021 și a VII-a – 2023, unde a primit Premiul revistei Academia Bârlădeanu (2021), urmat de Premiul special Hortensia Papadat Bengescu.
Începând cu 2024, este membră a Uniunii Aforiștilor din România.
Din 24 iulie 2024 este membru colaborator al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec: https://aslrq.ro/ASLRQ_fichiers/membri_files/ElenaPapadopol.html
Vezi profilul
cu toate acestea, aş prefera îngemănate, care e mult mai poetic
interesant efortul mării de a se ridica prin valuri, şoapte, briză etc. la nivelul te iubescului, dar şi mai interesant finalul, dacă e să facem o paralelă la vechea legendă, în care Dochia a ales să devină stâncă, pentru a nu-şi părăsi pămânul şi neamul
autoarea vine cu o tuşă personală peste vechiul pergament: acea iubire capabilă să învingă orice obstacol, acea iubire care te face să mergi mai departe..., să dea viaţă din nou inimii împietrite.